Începe dezmăţul!

Debutul campaniei electorale aduce în oraşele româneşti şi începutul dezmăţului vizual al afişelor. Chipurile supradimensionate ale candidaţilor vor fi spânzurate pe clădiri, iar cutiile poştale vor regurgita mormane de promisiuni fără viitor, tipărite pe bucăţelele de hârtie colorată. Cetăţenii vor trece indiferenţi peste tot acest indigest dezmăţ al afişelor, imunizaţi prin suprasaturaţie la orice mesaj electoral al cărui vehicul este hârtia lucioasă.

Nicăieri în Europa, nici chiar în pestriţa Italie, afişele electorale nu reuşesc să mutileze în aşa mare măsură chipul urban, ca în oraşele româneşti. Deşi unii dintre politicienii români sunt conştienţi de inutilitatea şi disconfortul creat de această incontinenţă a afişelor, puţini îndrăznesc să ia atitudine în public. Tipărirea afişelor electorale reprezintă o sursă importantă de câştig pentru firmele apropiate politicului până la gradul de îmbrăţişare penală. În fapt, sursa cea mai importantă a corupţiei din România este reprezentată de costurile mari ale campaniei electorale. Nu sunt puţine vocile care solicită o limitare prin lege a fomdurilor alocate finanţărilor unei campanii. În Bucureşti, un candidat va avea nevoie de sume cuprinse între 500.000 şi un milion de euro pentru a-şi susţine campania. Se vehiculează că jumătate dintre aceste fonduri sunt obţinute prin căi oculte, oferindu-se la schimb viitoare contracte din bani publici sau scutiri preferenţiale de taxe. Un secret cunoscut de altfel de toată lumea.

Agenţia Naţională pentru Integritate a anunţat ieri că a început verificările averilor a zece politicieni şi foşti demnitari pentru sponsorizările către partide. Lipsa de credibilitate a ANI este însă deja notorie, unii membri ai Consiliului Naţional de Integritate fiind în acelaşi timp avocaţi ai unor personalităţi cercetate de ANI. Cazul doamnei Alice Drăghici, numită de către Partidul Conservator, este limpede: avocată a doctorului Brădişteanu, cercetat de ANI, este în acelaşi timp membră în Consiliul Naţional amintit.

Aşadar, fără o instituţie credibilă şi independentă care să poată supraveghea provenienţa sumelor uriaşe care se învârt în campaniile electorale, politicianul român nu va îndrăzni niciodată să se atingă de acest subiect care ar lovi direct în acei oameni de afaceri de care depinde alegerea lui. Inflaţia de afişe electorale nu urmăreşte informarea alegătorului, ci umflarea buzunarului finanţatorilor partidului. Ineficienţa acestor unelte electorale este flagrantă: românul are parte de cel mai susţinut asalt informaţional în perioada electorală, dar, deşi este cetăţeanul cel mai informat politic din Europa, tot el este acela care merge cel mai puţin la vot.

Dezmăţul afişelor electorale stă să înceapă, spre bucuria unei anumite părţi a oamenilor de afaceri şi spre exasperarea alegătorului. Între timp, la Bucureşti a început să plouă...