Şi virtuţile pot duce la pierzanie

În plină criză financiară, somptuoasa ecranizare pentru a patra oară a unui roman despre declinul unei familii, cum se subintitulează „Casa Buddenbrook” romanul luiThomas Mann, oferă publicului o suprafaţă de proiecţie în acelaşi timp reală şi fictivă, sporind spectaculos şi vînzarea cărţii în librării.

Această saga a unei familii de mari comercianţi din Lübeck, membri ai patriciatului hanseat, conţine - pornind de la chiar sursele ei autobiografice - toate ingredientele din care este făcută viaţa avînd un rol constitutiv şi în structurarea identităţii culturale a germanilor de azi.

Fiecare nouă ecranizare, începînd cu cea din 1923, în regimul filmului mut, şi terminînd cu recentul film realizat de Heinrich Breloer, focalizează dintr-un alt unghi şi fireşte prin mijloace cu totul diferite, unul şi acelaşi text, respectîndu-l sau îndepărtîndu-se vizibil de el.

Heinrich Breloer este un declarat şi fanatic admirator al lui Thomas Mann. În 2001 a realizat şi excelentul serial TV consacrat „clanului Mann” difuzat în mai multe state europene.

Cu actuala „adaptare” (mai degrabă decît ecranizare) a romanului „Casa Buddenbrook” la spiritul vremii şi la gustul publicului actual, el le-a făcut germanilor, în ajunul Crăciunului, cînd premiera a avut loc oficial în prezenţa preşedintelui Republicii Federale, Horst Köhler, un cadou cinematografic de mare preţ, la modul propriu şi figurat (filmul a costat peste 16 milioane de Euro,este cea mai scumpă şi fastuoasă producţie cinematografică germană).

Indiferent de micile modificări aduse tramei narative sau numărului de personaje romanului, independent de aprecierile diferite date de cronicari acestei de-a patra dar probabil nu şi ultimă transpunere a cărţii în cod cinematografic, filmul lui Heinrich Breloer este frumos, rolurile ,încredinţate şi unor staruri, sunt cu minime excepţii bine interpretate iar emoţia estetică permite transmiterea neostentativă dar convingătoare a mesajului uman şi moral al acestei uriaşe cărţi.

Declinul casei Buddenbrook exprimă de fapt şi amurgul unei lumi în care virtuţi clasice precum simţul datoriei, onoarea, respectul faţă de valorile morale împinse pînă la sacrificiul de sine în folosul dăinuirii firmei, a trăiniciei materiale şi consolidării prestigiului social, pot duce la catastrofă atunci cînd lumea se schimbă şi împrejurările devin potrivnice.

Deloc întîmplător, într-unul din interviurile oferite cu ocazia premierei filmului, Heinrich Breloer a ţinut să precizeze că familia de comercianţi din Lübeck a fost confruntată cu un acces de modernizare şi globalizare- ceea ce conferă substanţei istorice a romanului o stringentă actualitate. Opinia realizatorului este că filmul său nu a trădat romanul lui Thomas Mann chiar dacă a accentuat componenta economică a dramei.

Familia Buddenbrook,crede Breloer, nu s-a prăbuşit din cauza crizei economice ci din propria ei vină. Există totuşi în film ca şi în roman un sfat pe care Consulul Jean Buddenbrook îl dă fiului său Thomas, încredinţîndu-i destinele firmei şi anume, de a încheia cu poftă peste zi afacerile făcînd însă numai dintre acelea care să asigure un somn liniştit noaptea.

Şi Heinrich Breloer, citînd această frază, crede că ea ar putea fi un „brand” pe care şi Angela Merkel l-ar vedea cu plăcere agăţat în fiecare filială a marilor şi micilor bănci din Germania.