Ţările din vestul şi sudul Caucazului profită, Rusia pierde influenţă

ia, şi ar trebui să dea un avânt economic statelor tinere din sudul Caucazului. Cine are de câştigat, cine are de pierdut din acest proiect imens, de importanţă geostrategică?

Conducta care leagă Baku, prin Georgia şi Turcia, cu Marea Mediterană a fost construita datorită faptului că Bosforul este o strâmtoare suprasolicitată de exportul de petrol din Ural şi din regiunea Mării Caspice. Potrivit lui Mike Bilbo, purtător de cuvânt al firmei British Petrol din Rusia... „Fiecare tara câştigă într-un fel. Ţările riverane s-au hotărât asupra unui traseu şi au semnat contracte. Fiecare are dreptul la un anumit procent din câştigurile realizate datorită acestei conducte. Mai ales Azerbaidjan profită din aceasta, pentru că de acolo este extras petrolul. Dar si consumatorii vor profita, deoarece petrolul de la Marea Caspică va ajunge pe piaţa europeană –într-o vreme în care rezervele din Marea Nordului se apropie de sfârşit.”

Proiectul conductei de ţiţei este sprijinit masiv de guvernul american. Fostul preşedinte, Bill Clinton, a semnat contractul personal. SUA speră la mai multă independeţă faţă de petrolul din zona arabă şi din Rusia. În plus, americanii vor să ajute la dezvoltarea şi detaşarea de fosta URSS a noilor republici independente din Caucaz şi Comunitatea Statelor Independente. De la schimbarea puterii din Georgia, SUA au un partener politic de încredere în noul preşedinte de la Tbilisi, Michail Saakaschwili, care s-a îndepărtat de Rusia. Lui Saakaschwili îi pică foarte bine veniturile pe care ţara sa le va încasa din tranzitul petrolului, pentru că le-a promis alegătorilor săi o creştere economică rapidă: "Georgia se dezvoltă acum mult mai rapid decât înainte. Bugetul nostru pentru acest an este de 3 ½ ori mai mare decât pe vremea fostului preşedinte, Eduard Schewardnadse, şi creşte în mod constant. Vom face în acest an mult mai multe investiţii în Georgia decât înainte. De exemplu, tocmai semnăm un contract de peste o jumătate de miliard de dolari pentru o rafinărie de petrol în Adjaria, la Marea Neagră.”

Armenia, ţară vecină cu Georgia a fost în schimb exclusă de la realizarea conductei, deşi drumul ei cel mai scurt ar fi trecut prin Armenia. Aceasta este o consecinţă a faptului că Armenia se orientează strategic spre Rusia. Faptul că traseul oleoductului ocoleste Armenia este motivat şi de conflictul dintre Erevan şi Baku, cu privire la enclava Karabach. Litigiul armeano-azer e îngheţat, şi nu rezolvat. Deşi nu mai au loc ciocniri militare la frontiere, Armenia şi Azerbaidjan nu cooperază. Opoziţia din Azerbaidjan se teme că profiturile realizate din petrol îi vor căpătui pe liderii de la Baku şi nu vor contribui defel la ridicarea nivelului de trai al azerilor, ci vor fi eventual folosite la recucerirea enclavei Karabach, controlată de armeni. Oficialităţile de la Baku resping aceste acuze.

Prin punerea în funcţiune a conductei Baku-Ceyhan pierde mai ales Rusia – economic şi strategic. Căci până acum, petrolul extras din Marea Caspică era exportat mai ales prin intermediul conductelor ruseşti. Şi pentru că exportul trecea prin Turcia, Rusia va pierde taxe de tranzit care se ridică la valori de milioane de euro. Totuşi, atmosfera s-a relaxat, între timp, e de părere Mike Bilbo, reprezentantul BP din Rusia.

Firma britanica se gândeşte deja la o dezvoltare a conductei Bahu-Ceyhan. În Marea Neagră se forează acum în căutarea zăcămintelor de petrol. Dacă acestea vor fi găsite, va fi necesară construcţia unei alte conducte prin Turcia. Şi spre est ar trebui să fie extinsă conducta Baku-Ceyhan. Atunci nu doar petrolul extras din Marea Caspică, ci şi cel din Kazachstan va putea ajunge la benizinăriile din occident.