Lipsa fricii - cea mai bună armă!

Deutsche Welle: Paris, Istanbul, Ankara şi, acum, Bruxelles. Pericolul terorismului este, momentan, cel puţin la nivel de percepţie, foarte mare. Ce efect are această teamă asupra oamenilor?

Borwin Bandelow: Desigur, oamenii sunt nesiguri, nu ştiu dacă pot să mai meargă la gara din München sau să ia avionul până la Berlin, fără a deveni victimele unui atentat. Această nesiguranţă a luat amploare, în special pentru că situaţia continuă de câteva luni, deja.

Atentatele au loc aproape fără excepţie în marile oraşe. Credeţi că în metropole frica este mai mare?

Se prea poate ca cineva aflat, să spunem, pe aeroportul din München, să-şi zică în sinea lui: aici ar putea avea loc următorul atac. Însă trebuie spus un lucru: în Germania, pericolul de a-ţi pierde viaţa ca urmare a unui atentat este foarte, foarte redus, în comparaţie cu alte pericole care ne înconjoară zi de zi. De pildă, deşi în fiecare an mor trei mii de oameni în accidente rutiere, nimeni nu se gândeşte dimineaţa, înainte de a pleca la serviciu, că ar putea fi victima unui asemenea eveniment nefast. Însă oamenii care se află în anumite puncte "nevralgice" se tem, fie că este vorba despre persoane care lucrează în aceste zone sau de oamenii care le tranzitează zi de zi.

Este raţional să îţi fie teamă în acest moment?

Când apare un pericol, unul imprevizibil şi în special nou, acesta înfricoşează oamenii mai mult decât alte pericole. Probabilitatea statistică de a muri în urma unui atentat terorist este foarte supraevaluată în raport cu alte pericole la care ne expunem.

Credeţi că teroriştii reuşesc să înspăimânte oamenii şi să le schimbe acestora modul de a trăi?

Strategia perfidă a teroriştilor este să inducă un sentiment de nesiguranţă oamenilor de peste tot, indiferent de ţară. Prioritatea lor este diseminarea acestei senzaţii de nesiguranţă. Să nu uităm că oameni sunt şi teroriştii. Deseori, ei au probleme psihice. Alteori dezvoltă o imaginaţie bogată, gândindu-se cum pot zgudui din temelii lumea vestică. Se gândesc la acest lucru atât de mult până când efectul de masă este deosebit de puternic. Scopul este de a obţine un efect extrem de puternic prin depunerea unui efort relativ scăzut.

Trebuie să spunem un lucru: absenţa fricii de atentate este cea mai bună armă a noastră împotriva terorismului. Dacă nu încercăm să ne schimbăm complet viaţa, dacă nu renunţăm la călătoriile cu avionul sau la un meci de fotbal privit din tribunele stadionului - combatem mai eficient terorismul, decât dacă ne-am ascunde ca melcii în cochilie.

Şi, totuşi, ce poate face o persoană căreia îi este frică?

Nu există un truc cu ajutorul căruia poate fi antrenată rezistenţa în faţa acestei senzaţii. Bineînţeles, poţi spune că probabilitatea statistică de a fi victima unui atentat este foarte mică, însă acest lucru nu te încălzeşte prea mult când te uiţi la ceea ce s-a întâmplat în Belgia. Nu există o reţetă specială de protecţie împotriva fricii. Trebuie să ştii că în viaţă există întotdeauna şi riscuri.

Le este oamenilor mai multă teamă acum decât înainte?

S-au produs valuri de frică. În septembrie 2001 (după atentatele de la New York şi Washington, nr.), a existat o mare teamă de atentate. În ultima vreme am avut o serie lungă de atentate, care lasă impresia că nu se mai termină. Acest lucru este foarte problematic pentru că oamenii au nevoie de patru săptămâni pentru a se linişti. Or, acest moment de liniştire este permanent întrerupt de noi atentate.
Acest lucru va determina poate un efect de obişnuire a oamenilor. Aşa cum trăiesc oamenii la Bagdad, gândindu-se perpetuu că, la fiecare câteva zile, este detonată o bombă. Se obişnuiesc cu acest lucru şi continuă să meargă la piaţă. Ceva similar se va întâmpla şi în Germania. Dar, în acest moment, se pare că toată lumea este nesigură.

Profesorul Borwin Bandelow este expert în tulburări anxioase şi preşedinte al societăţii pentru cercetarea anxietăţii. De asemenea, este director-adjunct al Clinicii pentru Psihiatrie şi Psihoterapie a Universităţii de Medicină din Göttingen.