Ţara victimelor, ţara făptaşilor

Manifestarea intitulată "Acasă în două ţări" a debutat în acordurile muzicii de cameră a compozitorului evreu Erich Wolfgang Korngold. În discursul său, şeful diplomaţiei germane, Frank-Walter Steinmeier, a amintit că Korngold a trebuit să se refugieze în SUA de teama naziştilor. "Pentru el şi familia sa, Austria anexată de Germania lui Hitler nu mai putea fi ţara de baştină. Soarta lor este emblematică pentru sute de mii de evrei din Europa, care au fost alungaţi de regimul criminal nazist. Şi care şi-au găsit o nouă ţară".

Steinmeier s-a referit de asemenea la dificila istorie a relaţiilor diplomatice germano-israeliene. "Cele două ţări nu pot fi înţelese pe deplin în absenţa cicatricilor lăsate de o istorie cumplită. Fără ţara pierdută şi regăsită de cei care au supravieţuit doar fiindcă au părăsit Germania". Împlinirea a 50 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice bilaterale poate fi aniversată doar fiindcă "ţara victimelor a întins o mână ţării făptaşilor", a mai spus responsabilul, care a concluzionat: "Pentru noi, germanii, este un adevărat miracol".

Ziua de 19 august 1965 a fost o zi istorică. Primul ambasador numit al R.F.Germania în Israel, Rolf Pauls, i-a înaintat preşedintelui israelian Zalman Shazar scrisoarea de acreditare. Afară în stradă, israelieni furioşi aruncau cu pietre în geamurile reşedinţei prezidenţiale, în semn de protest faţă de apropierea de "ţara făptaşilor".

Cu toate acestea, iniţierea oficială a relaţiilor diplomatice între cele două ţări fusese decisă cu mult timp înainte. Ea fusese precedată de tratative secrete foarte dificile, întrerupte în repetate rânduri, purtate de cancelarul german Konrad Adenauer cu premierul israelian Ben Gurion, încă de la întemeierea statului evreu, în 1948. Acordul vizând plata unor reparaţii către Israel, care asigura despăgubiri băneşti pentru supravieţuitorii holocaustului a constituit în 1952 temelia noilor relaţii bilaterale. A urmat apoi stabilirea oficială a relaţiilor diplomatice de la egal la egal, precepute ca o reconciliere şi ca un nou început.

În cadrul manifestării prilejuite de împlinirea a 50 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice bilaterale, ambasadorul Israelului în Germania, Yacov-David Hadas Handelsman, i-a mulţumit în cuvântarea sa lui Frank-Walter Steinmeier pentru energia investită în sărbătorirea acestui capitol al relaţiilor diplomatice bilaterale. Ambele ţări sunt conştiente că există între timp numeroase punţi de colaborare în domeniile ştiinţă, medicină şi cultură, a subliniat diplomatul.

Dezbaterea care a urmat a fost moderată de ziarista Astrid Frohloff. Ea a fost multă vreme corespondentă TV în Israel şi este o bună cunoscătoare a relaţiilor germano-israeliene. Între invitaţii la dezbatere s-au numărat regizorul Edgar Reitz şi scriitorul israelian Meir Shalev. Ambii au vorbit despre înţelesul noţiunii de ţară de obârşie, care nu are nimic comun cu termenul de naţiune.

Shalev, născut în 1948, anul fondării statului evreu, abordează frecvent în scrierile sale războiul, alungarea din ţinuturile natale şi lipsa patriei. Edgar Reitz, născut în 1932, a subliniat în context că "ţara de obârşie nu este în niciun caz patria. Ţara de obârşie este ţara mamei şi a bunicii. Este ţara în care ne-am petrecut copilăria".

În finalul animatelor dezbateri, Steinmeier a subliniat că stabilirea recentă, la Berlin, a multor tineri israelieni demonstrează cât de legate sunt cele două ţări. El s-a declarat satisfăcut de această evoluţie şi a subliniat: "Îmi doresc ca tinerii germani să nu se gândească doar la conflictul din Orientul Mijlociu când aud de Israel, ci să-şi caute prieteni în Israel, să-şi petreacă concedii acolo sau să lucreze în cadrul unor proiecte".