Afacerea NSA: capra vecinului e şi capra noastră

Afacerea NSA rămâne, care va să zică, subiectul cel mai aprig disputat în vara germană. Dacă în textul comentariului se pomeneşte certitudinea ministrului Friedrich legată de atentatele teroriste pe care Germania le-a putut preveni spionată fiind de principalul ei aliat, în contra-editorialul publicat aproape în oglindă pe aceeaşi primă pagină din Die Welt, redacţia înşiruie ironii despre ce, anume, avuseseră de gând reţelele islamiste să pună în pericol în Republica Federală - de la capacele de toalete din parcările autostrăzilor până la sortimentul de vin din pocalul unui politician liberal.

Revenind la partea serioasă a îngrijorării publice: ziarul citat nu poate înţelege cum îşi permite un ministru responsabil cu protecţia Constituţiei să accepte şi să propage ideea că scopul scuză mijloacele. Restul este politică locală în febra apropiatelor alegeri parlamentare şi nu merită prea multă atenţie.

Interesantă este, însă, întrebarea pe care şi-o pune Straubinger Tragblatt: cum se întâmplă că opoziţia social-democrată se înghesuie să atace declarativ guvernul şi pe cancelara Angela Merkel dar "se retrage complet când vine vorba despre constituirea unei comisii de anchetă"? Poate pentru că însuşi predecesorul Angelei Merkel, Gerhard Schröder, ar trebui să dea explicaţii despre cum au evoluat lucrurile imediat după 11 septembrie 2001? Frank-Walter Steinmeier, liderul grupului parlamentar SPD, a fost secretar de stat responsabil cu serviciile secrete şi coordonatorul biroului cancelarului federal în perioada lui Schröder, aminteşte Tagesspiegel, ziarul apropiat opoziţiei socialist-ecologiste fiind însă convins că întregul scandal al spionării cetăţenilor germani cade în responsabilitatea guvernării Angela Merkel.

Pe de altă parte, după cum observă Frankfurter Allgemeine Zeitung, aliaţii spionaţi ai Statelor Unite nu par, nici unii, prea grăbiţi să dea Washingtonului lecţii de drept, deşi Europa întreagă se plânge lezată de metodele lui Big Brother. Doar că britanicii, posesori ai unui aparat de spionaj la fel de sofisticat ca şi cel american, nu au nici o treabă cu zbaterile continentalilor; şi nici francezii, la fel de curioşi din fire, nu s-au grăbit să lase în pană Statele Unite când a fost vorba să închidă culoarele de zbor ale fugarului Edward Snowden. Ceea ce îngrijorează ziarul citat este colaborarea dintre instituţii şi actorii comerciali din industria datelor şi a informaţiilor. Iar porţile ce se deshid din această colaborare permit unor ochi nepoftiţi să privească până adânc în sufletul oamenilor. Oare, se întreabă în concluzie FAZ, câţi dintre naivii utilizatori ai Google sau Facebook conştientizează asta?

Dezbaterile despre rasism în Statele Unite nu s-au stins. "Întregul sistem este rasist", titrează Süddeutsche Zeitung, în vreme ce Kölner Stadt-Anzeiger încearcă să se încalţe în pantofii lui Barack Obama, preşedintele american care nu poate spune nimic fără a fi acuzat de o tabără sau de alta; cu toate acestea, "dacă nu va găsi cuvintele potrivite, butoiul cu pulbere va exploda".

În fine, dată fiind perioada în care se plimbă prin Franţa cea mai lungă farmacie mobilă din lume, mai cunoscută lumii sub Marea Buclă sau Turul ciclist al Franţei, să ne oprim o secundă şi asupra corectitudinii sportului. Mai ales că, iată, recent a fost zguduită de un scandal de dopaj şi lumea alergătorilor de mare viteză. "Sprintul curat este o iluzie. În joc sunt substanţe interzise, de multe ori invizibile - şi încă mai rămâne acel strop de speranţă că victoriile sunt decise de talent şi antrenament", scrie Tagesszeitung, constatând, însă, la final, că în bătălia dintre sentiment şi raţiune, mulţi au capitulat şi s-au retras, incapabili să mai distingă frumuseţea mişcării".