Afront major la adresa Chinei comuniste

Deşi nu are decât 35 de ani, chinezul Hu Jia e cunoscut pe toate meridianele, datorită devotamentului cu care s-a dedicat apărării drepturilor omului în ţara sa. Spre maxima iritare a regimului comunist de la Beijing, Parlamentul European i-a acordat lui Hu Jia premiul Saharov. Cine este însă noul laureat al prestigioasei distincţii?

Uimitoare la tânărul chinez, slab, blajin şi ochelarist sunt energia şi curajul investite timp de ani de zile în apărarea drepturilor omului în ţara sa, în ciuda represiunilor sălbatice la care a fost şi continuă să fie supus. Hu n-a devenit degeaba cel mai cunoscut disident din China comunistă. Campaniile sale împotriva abuzurilor sistematice săvârşite de guvernul de la Beijing, împotriva degradării ecologice a ţării sale şi pentru alinarea suferinţelor bolnavilor de Sida s-au soldat cu un dublu efect. I-au atras ura violentă a regimului şi o extinsă admiraţie în occident.

Cea din urmă a determinat Parlamentul European să respingă tentativele oficialităţilor chineze de intimidare a forului legislativ de la Strasbourg şi să-l răsplătească pe Hu Jia cu una dintre cele mai prestigioase distincţii internaţionale acordate militanţilor pentru drepturi civice.

În răstimp, ostilitatea autorităţilor i-a adus disidentului chinez ani de şicane şi de puşcării. Bolnav de ciroză, Hu Jia ispăşeşte în prezent o pedeapsă de trei ani şi jumătate de închisoare, la care a fost condamnat în aprilie curent.

Încercând să evite orice necazuri legate de Jocurile Olimpice, regimul efectuase în cursul primăverii numeroase arestări în rândul cetăţenilor, care îndrăznesc să critice oricât de ponderat încălcările drepturilor omului în China comunistă.

Laureatul premiului Saharov fusese osândit pentru „incitare la subversiune”, o acuză dintre cele mai vagi şi mai perfide, utilizată frecvent de regim pentru amuţirea glasurilor critice din ţară.

„China”, declarase Hu Jia, anul trecut unei agenţii occidentale, „a fost întotdeauna o dictatură. Abia acum, după 5.000 de ani cred că avem şansa de a aduce pentru prima dată democraţia în această ţară”, mai apreciase informaticianul chinez.

Spre a torpila această şansă, regimul nu s-a rezumat să-l prigonească pe el, ci i-a inclus şi familia în măsurile represive”. Soţia sa, Zeng, mama unei fetiţe de 11 luni a fost în repetate rânduri împiedicată să-şi viziteze bărbatul deţinut. La 25 de ani, tânăra femeie a suportat alături de el ani întregi de supravegheri, de privaţiuni şi de arest la domiciliu. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Hu Jia să lanseze, în special prin poşta electronică, ample acţiuni de solidaritate cu deţinuţii de conştiinţă chinezi, de informare a occidentului în legătură cu destinul lor şi al multor ţărani şi muncitori oprimaţi şi de revendicare a punerii lor în libertate.

Blogul creat de soţia sa a determinat revista Time s-o treacă pe Zeng pe lista primilor 100 de eroi ai lumii. Închisoarea, a spus ea, „n-a reuşit să frângă voinţa soţul ei, care continuă şi după gratii să protesteze împotriva regimului din penitenciarele comuniste chineze.

Spre cinstea sa, Parlamentul European nu s-a pliat în faţa ingerinţelor politice solicitându-i forului legislativ să renunţe la a-i decerna premiul Saharov lui Hu Jia. Şi n-au fost puţine, aceste amestecuri, inclusiv, din păcate, din partea unor demnitari din cancelariile occidentale, interesaţi să-şi vadă sacii în căruţă, iar raporturile proprii cu regimul represiv de la Beijing cât mai puţin tulburate de imperative morale.