Agenţia împotriva uitării

Astfel s-a ajuns la concluzia că mulţi criminali nu au fost încă desconspiraţi, iar la 1 decembrie 1958 a fost fondată "Agenţia centrală" pentru anchetarea infracţiunilor regimului nazist.

În primele luni de existenţă, agenţia a instrumentat 400 de anchete. Până în prezent au fost deschise 7.367 de dosare. Marile procese împotriva naziştilor pentru crime în lagărele de concentrare de la Auschwitz, Treblinka sau Buchenwald ar fi de neimaginat fără munca asiduă a agenţiei centrale, a cărei arhivă cuprinde o jumătate de milion de documente şi peste 1,5 milioane de fişiere.

Vremurile grele au trecut de peste 30 de ani. Între 1967 şi 1971, agenţia derula peste 600 de anchete concomitent. Dar chiar şi la 50 de ani de la înfiinţare, aceasta continuă să găsească criminali ce trebuie deferiţi justiţiei. Cazul recent al ucraineanului Ivan Demianiuk o dovedeşte cât se poate de clar: acesta a aparţinut personalului de pază din lagărul Sobibor. Imediat după război, Demianiuk a emigrat în SUA. Atunci când a fost descoperită identitatea sa adevărată el a fost deferit autorităţilor israeliene, care l-au condamnat la moarte pentru crime naziste. Verdictul a fost anulat însă din cauza lipsei dovezilor, iar Deminaniuk s-a întors în SUA. Dar la Ludwigsburg, agenţia centrală continuă să cerceteze.

"Astăzi suntem convinşi că putem demonstra implicarea lui Ivan Demianiuk în moartea a cel puţin 29.000 de oameni"

, precizează procurorul Schrimm, şeful agenţiei. Instituţia pe care o conduce nu face procese. Ea cercetează anumite infracţiuni sau crime şi predă rezultatele procuraturii care instrumentează apoi cazul. Este posibil ca Demianiuk, între timp în vârstă de 88 de ani, să fie expulzat din nou din SUA şi deferit justiţiei germane.

Şansele scad cu trecerea timpului

"Trebuie să fim realişti, şansele scad într-adevăr, iar pe măsură ce trece timpul tind către zero. Problema nu este că nu mai efectuăm anchete, ci că probarea acestor crime devine din ce în ce mai dificilă. Dovezile devin rarisime, în sensul că nu numai făptaşii îmbătrânesc, ci mai ales martorii, în măsura în care mai există..."

, explică procurorul Schrimm.

Spre deosebire de vremurile înfiinţării, agenţia centrală se poate folosi astăzi de tehnologia modernă. Dar cel mai important ajutor este în continuare cooperarea internaţională.

"Avem acces de exemplu la arhivele ruseşti, la cele ale fostei URSS, de unde sperăm să găsim noi dovezi ale execuţiilor în masă care sunt acum doar în stadiu de poveste. Sau ne uităm la arhivele din America de Sud, în special la cele ale oficiului de imigraţie pentru a găsi eventuali suspecţi. O cooperare strânsă avem şi cu autorităţile canadiene, poloneze şi cele din Cehia".

În toţi aceşti ani de existenţă, agenţia centrală a trecut prin multe. De exemplu prin tentativele de a împiedica anumite anchete datorită prescrierii infracţiunilor. Proteste ale juriştilor din Ludwigsburg au contribuit la modificarea legislaţiei din Germania, unde crima şi complicitatea la crimă nu se prescriu niciodată. Astfel, ororile regimului nazist pot fi anchetate şi pedepsite chiar şi la atâţia ani de la încheierea războiului. Procurorul Schrimm este motivat de aceleaşi principii ca predecesorii săi.

"Suntem datori să arătăm victimelor că ce s-a întâmpalt atunci nu ne este indiferent. Mulţi supravieţuitori mi-au spus personal că, de fapt, nu îi interesează atât de mult ca făptaşii să fie pedepsiţi. Mai mult vor ca noi, reprezentanţii statului german să ne interesăm de ce s-a întâmplat în acele vremuri şi ce au trebuit ei să îndure".