1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Alegeri americane - răfuieli şi speranţe

Rodica Binder2 noiembrie 2008

Numărătoarea inversă se apropie de sfîrşit. Bilanţul erei Bush şi prognozele viitorilor patru ani se suprapun, clară rămînînd deocamdată, speranţa într-o reală "schimbare la faţă" a Americii după 4 noiembrie.

https://p.dw.com/p/Fm8e

Unul din avantajele scrutinului prezidenţial din America este şi de natură cognitivă. Acum toată lumea ştie ce înseamnă efectul „Bradley”, pasibil de a da peste cap prognozele de dinaintea scrutinului. Deşi unii cetăţeni albi, sub autoritatea corectitudinii politice au declarat că-l vor vota pe candidatul democrat de culoare, la urne s-ar putea ca ei să opteze pentru adversarul acestuia.

Înainte dar probabil şi după ce se va şti cine preia şefia Casei Albe, cei convinşi că Bush a făcut mai mult rău decît bine Americii şi restului lumii îşi înteţesc ofensiva.

Dincolo de caricaturile zilnice,de tardivul film al lui Oliver Stone intitulat simplu „W” sau de parodia semi-documentară, difuzată şi pe canalul tv Arte, semnată de duetul Michel Royer şi Karl Zeno (care i-au adus omagiul lor caustic şi ex-preşedintelui Chirac la sfîrşitul mandatului, obţinînd premiul Cesar pentru isprava lor) se profilează criticile demne de luat cu totul în serios, bazate pe fapte reale şi argumente irefutabile, expuse în spaţiul publicistic.

Vidarea de conţinut şi „multiplicarea cu zero” a unor valori fundamentale ale lumii occidentale, precum libertatea, democraţia, bunăstarea, este una din cele mai grave acuzaţii care pot fi aduse administraţiei Bush. Ea este formulată de Frank Schirrmacher, directorul prestigiosului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG într-un editorial publicat cu exact o lună înaintea datei alegerilor.

Autorul se slujeşte nu numai de fapte ci şi de argumentele colegilor săi de peste ocean în fiecare din învinuirile aduse lui Bush. O face nu din ranchiună ci dintr-o profundă dezamăgire. Schirrmacher crede că mai ales în Germania, care nutreşte o recunoştinţă istorică faţă de eliberatorii ei occidentali de sub dictatura nazistă, întreaga dimensiune a ruinei morale va ieşi la lumină abia după ce Bush va fi păsărit Casa Albă. Iar criza financiară care s-a produs,nu face, prin însăşi caracterul ei material decît să releve deteriorarea idealurilor Americii.

Decît că locuitorii Lumii Noi dispun de o altă perspectivă de evaluare a erei Bush decît europenii, atrage atenţia Karsten Voigt, coordonatorul relaţiilor de cooperare germano americane. În paginile cotidianului BERLINER ZEITUNG, Voigt expune cîteva din aceste puncte de vedere: Bush a reuşit să reimpulsioneze relaţiile transatlantice, perturbate după începerea războiului din Irak,restabilind şi o cooperare bilaterală americano-germană, profesionistă şi strînsă.

America este acum mai puţin atrăgătoare ca altă dată, dar ea îşi va reveni. Va rămîne oricum puterea militară şi economică numărul unu a lumii fiind şi cea mai bună adresă mondială în materie de cercetări şi performanţe ştiinţifice.

Karsten Voigt nu îmbrăţişează idealul unei lumi unipolare dominată de America, nici pe cel al unei multipolarităţii în care fiecare din puteri dă o altă direcţie de rotaţie globului, mizînd în schimb pe trăinicia forţei alianţei transatlantice, pe importanţa legăturilor dintre Europa şi Statele Unite, ce-i drept,asimetrice: bătrînul continent depinde mai mult de Lumea Nouă decît ea de el. De aceea şi lista aşteptărilor Europei faţă de America este foarte lungă.

O evaluare economică a moştenirii lăsate de Bush urmaşilor săi, efectuată în penultima zi a lunii octombrie de publicaţia Institutului Economiei Germane temperează speranţele într-o schimbare rapidă şi radicală a Americii: viitorul preşedinte,fie el Obama sau Mc.Cain, după victorie nu prea va mai avea motive de bucurie. Schimbarea cea mai spectaculoasă s-ar putea aşadar să fie, într-un prim moment,doar una morală. Ceea ce deja ar însemna foarte mult.