Alegeri simultane?

Ideea lansată în treacăt de Radu Berceanu, ministrul Transporturilor, a provocat mai multă emoţie decît s-ar fi crezut.

Liderii PSD au declarat că ideea li se pare neserioasă, dar din atenţia dată subiectului a reieşit, totuşi, că o oarecare îngrijorare există. În ciuda reconcilieri produse după constituirea coaliţiei PSD-PDL, social-democraţii au rămas destul de circumspecţi faţă de aliaţii lor, iar reciproca este valabilă. Ministrul relaţiilor cu Parlamentul, Victor Ponta, a explicat ironic că preşedintele în exerciţiu nu ar putea candida în iunie decît dacă în prealabil ar vacanta postul prin demisie, dar în ciuda acestei siguranţe de sine subiectul continuă să fie comentat de liderii PSD.

O asemenea eventualitate, cu toate că pare improbabilă, l-ar dezavantaja însă mai mult pe Crin Antonescu, candidatul liberalilor decît pe Mircea Geoană care a reuşit deja să-şi creeze un profil de politician prezidenţiabil. Crin Antonescu în schimb pare, paradoxal, cu totul nou în politica de prim plan şi are nevoie de mult timp ca să se impună drept candidat plauzibil nu doar împotriva lui Traian Băsescu, dar şi împotriva lui Mircea Geoană.

PSD ar avea însă motive de nemulţumire din alt punct de vedere. Dacă s-ar organiza alegerile pentru Parlamentul european laolaltă cu cele prezindenţiale, Traian Băsescu ar deveni locomotiva electorală a PDL. Aici se află de fapt locul cel mai sensibil. PDL, lansînd ca din întîmplare, ideea alegerilor simultane dezvăluie că nu mai are încredere în propriile forţe electorale. Cu toate că are militanţi energici şi din ce în ce mai bine profilaţi, (ca noul sosit deputatul Iulian Urban, care conduce energic dezbaterile asupra codurilor judiciare), în ansamblu, PDL pare lipsit de axă, de acea dominată care să-l distingă de alte partide. Scandalurile legate de lista de candidaţi au arătat deja o gravă dezorientare. Faptul că, în procesul de alcătuire a listei s-a creat o dispută între ”intelectuali” şi “non-intelectuali” a reprezentat un regres grav la mentalităţile anilor 90.

Dar dincolo de situaţiile particulare ale partidelor, organizarea simultană a alegerilor pentru Paralamentul European şi a celor prezidenţiale ar fi împotriva spiritului Constituţiei, care a prevăzut un mandat de 5 ani pentru Preşedinte tocmai cu scopul de a-l decupla pe şeful statului de ritmul vieţii de partid. În sfîrşit, ar fi o minimalizare atît a alegerilor europene cît şi a celor prezidenţiale.