Alegerile din Rusia: foc de avertisment către Putin

Scorul înregistrat de Rusia Unită (conform informaţiilor difuzate de comisia electorală după rotunjirea rezultatelor, ca urmare a realocării voturilor obţinute de partidele care nu au atins pragul de şapte procente) este de 238 de mandate, peste jumătate din totalul de 450 de locuri din Duma de Stat, camera inferioară a legislativului federal, dar sub cele două treimi deţinute până în prezent.

Să fie acele câteva puncte procentuale lipsă la contabilitatea parlamentară începutul sfârşitului "democraţiei asistate", practicată de la Kremlin începând din ultima zi a anului 1999, când Boris Elţîn îi preda coroana noului ţar, Vladimir Putin?

De atunci, legitimitatea celui mai influent om din subcontinentul nord-euroasiatic nu a fost mai deloc ancorată în susţinerea oferită la urne, cât în simpatia exprimată în sondajele de opinie, care au relativizat, de-a lungul ultimilor ani, acuzaţiile de fraudă a voturilor sau pe cele de manipulare a electoratului.

Cu o campanie media bine orchestrată şi cu o maşinărie propagandistică de rit vechi, dar adaptată la ambientul secolului 21, Putin a reuşit să convingă suficienţi cetăţeni cu drept de vot din federaţie că este liderul providenţial al Rusiei, că este mai presus de restul clasei politice.

Popularitatea lui Putin a început să piardă sub presiunea accesului la noile media. Tinerii cu studii superioare şi clasa de mijloc a oraşelor mari au fost avanposturile nemulţumirilor faţă de sistemul politic alterat de corupţie şi injustiţie, evoluând după bunul plac al potentaţilor momentului. Au fost primii care au sesizat epuizarea resurselor reformatoare şi modernizante cu care se lăuda Putin.

Din spirit de frondă, mulţi au refuzat să mai iasă la vot - sau au preferat să-şi dea sufragiul unor partide care, cel mai probabil, nu le spun nimic, dacă nu cumva le sunt chiar suspecte.

Internetul a jucat un rol serios în reconsiderarea poziţiei faţă de manipularea electorală sau fraude. Platformele virtuale de discuţii politice oferă, şi în Rusia, o alternativă pluraristă pentru mediile tradiţionale controlate de stat. Acestea sunt, de fapt, şi sursele care dau credibilitate zvonurilor conform cărora scorul real al Rusiei Unite ar fi sub cel oficial difuzat de comisia electorală.

Votul de ieri poate fi un foc de avertisment tras de populaţie, cu trei luni înainte de alegerile prezidenţiale. Putin şi Kremlinul trebuie să îşi găsească o cale prin care să îşi asigure continuitatea.

Au mai multe variante la dispoziţie. Ar putea recurge la reprimarea purtătorilor independenţi de mesaje, aşa cum s-au debarasat, în timp, de adversarii politici incomozi; ar putea, la fel de bine, să încerce lovituri de imagine epurând aparatul administrativ cu o listă întreagă de personaje care vor accepta să joace rolul de capi ai răutăţilor; ar putea genera şi o criză de genul celor din Caucaz, de pe urmă cărora Kremlinul a cam avut mai mereu de câştigat.

Scenarii sunt destule - iar miza (alţi şase până la doisprezece ani în funcţia de preşedinte) e suficient de mare.

Autori: Ingo Mannteufel / Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu