Ameninţări şi lupte pentru putere

„Vrei nu vrei n-ai încotro: aceasta e, pe scurt, replica politicienilor germani la obiecţiile ridicate de Polonia împotriva formulei simplificate de tratat constituţional favorizate de Berlin”, relevă azi Frankfurter Allgmeine Zeitung.

Conform Varşoviei, dubla majoritate preconizată de actuala conducere germană a Uniunii favorizează Republica Federală şi ţările mari, dezvantajîndu-le pe cele mici şi mijlocii.

In reacţie la opoziţia poloneză, care ameninţă să provoace eşecul summitului Uniunii Europene de joi, majoritatea editorialiştilor germani adoptă de asemenea un ton necruţător faţă de fraţii Kaczynski, avertizîndu-i pe liderii polonezi că refuzul lor ar putea antrena redivizarea Europei.

Partea germană argumentează că renunţarea la sistemul unanimităţii în adoptarea deciziilor e necesară pentru restabililea capacităţii de acţiune a unei Uniuni Europene lărgite, care altfel riscă să fie paralizată. Spre iritarea guvernului german, Varşovia a avansat însă contrapropunerea luării hotărîrilor în Uniune printr-un vot întemeiat pe formula rădăcinii pătrate a numărului cetăţenilor ei.

In reacţie, comentatorii germani proferează tot mai frecvent ameninţarea Europei celor două viteze, în speţă a excluderii din grupul celor ce doresc să se integreze mai rapid, a celor care, precum Polonia, blochează progresul. Sueddeutsche Zeitung din Muenchen, de pildă, îl laudă pe premierul italian Romano Prodi pentru exprimarea unei astfel de poziţii.

Westdeutsche Zeitung acuză conducerea poloneză de „neruşinare”, afirmînd că Varşovia ar fi complet „izolată”. Dar alte ziare relevă că se manifestă critici şi la Londra, Haga şi Praga. Iar ziarul conservator german Die Welt publică reflecţiile critice ale fostului preşedinte al Germaniei, Roman Herzog. Ele critică sever actualul proiect de tratat, întrucît documentul ar pune bazele creării unui superstat federal european şi acordă o putere excesivă birocraţiei de la Bruxelles, „în dauna principiului subsidiarităţii”, deci a menţinerii autorităţii regiunilor şi statelor naţionale.

Pe de altă parte, Fuldaer Zeitung găseşte că revendicarea Poloniei de a deţine aproape la fel de multă influenţă în Uniune ca şi Germania ar constitui „o neobrăzare, devreme ce Germania este cel mai important finanţator al UE, în vreme ce Polonia principalul beneficiar de ajutoare”.

Dar Landeszeitung din Lueneburg deplînge „defectul din naştere al unui tratat constituţional „unic care, în condiţii cu adevărat democratice ar fi trebuit să aibă o alternativă, iar ambele să fie supuse unui referendum în toate statele membre”.

Spaţii largi continuă să se acorde succesului dreptei în alegerile franceze, precum şi sprijinului acordat de UE, de Israel şi SUA preşedintelui palestinian Abbas şi guvernului de salvare naţională instituit de liderul grupării Fatah.

Neue Zuercher Zeitung consideră că incapacitatea lui Sarkozy de a-şi asigura o majoritate de două treimi în parlament ar echivala cu „finalul lunii sale de miere” la putere. Die Welt din Berlin strîmbă însă din nas criticînd presa pentru „vehicularea unor mituri, în care pînă la urmă nu mai crede decît ea însăşi”, precum cel privind prezumtiva palmă încastă de conservatorii lui Srakozy, „doar fiindcă n-au reuşit să obţină decît majoritatea absolută”, nu şi pe cea de două treimi, necesară modificării constituţiei.

În ce priveşte situaţia din Ţara Sfîntă, editorialiştii consideră că occidentul şi Israelul încearcă să izoleze financiar şi economic gruparea teroristă islamică Hamas, susţinînd în schimb formaţiunea rivală, a lui Abbas. „Calculul”, scrie Koelner Statdanzeir „e clar: palestinienilor li se indică sub ce guvern le-ar merge mai bine”. In nici un caz sub un executiv al islamiştilor extremişti.