1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

America la răscruce

Rodica Binder24 mai 2013

Faptele vor confirma dacă noua strategie de luptă împotriva terorismului, expusă de preşedintele Barack Obama, este cu adevărat istorică. Discursul preşedintelui american este însă cel puţin promiţător.

https://p.dw.com/p/18dQU
U.S. President Barack Obama leaves the podium after speaking about his administration's counterterrorism policy at the National Defense University at Ft. McNair in Washington, May 23, 2013. Obama gave a robust defense on Thursday of U.S. use of unmanned armed drones and said the threat of terrorism to the United States had shifted since the attacks on September 11, 2001. REUTERS/Larry Downing (UNITED STATES - Tags: POLITICS MILITARY)
Imagine: Reuters

Există un domeniu în care între vorbele şi faptele preşedintelui Obama, prăpastia este dezamăgitor de adîncă: lupta împotriva terorismului. Şi cum Şefului Casei Albe nu-i mai rămîne foarte mult timp pentru a demonstra americanilor şi restului lumii că se poate ţine totuşi de cuvînt în acest domeniu atît de controversat, a comunicat într-un discurs de principiu, la National Defense University din Washington, ce are de gînd să facă pentru ca America să-şi poată recupera bunul renume pierdut pe câmpul războiului antiterorist.

Un război care, ca toate celelalte războaie, trebuie să ia într-o bună zi sfîrşit, a dat de înţeles Obama. Cînd şi cum se va ajunge la acest sfîrşit stă scris în stele. Conform spuselor preşedintelui însă, căile ce duc la încetarea acestui permanent război există. Ele par destul de clare şi sunt rezumabile la următoarele mesaje: războiul purtat cu ajutorul dronelor, al avioanelor fără pilot, este legitim dar trebuie redus; cetăţenia americană nu este un scut care să apere vreun terorist de atacul cu dronă; terorismul va exista mereu dar America nu se poate angaja într-un război perpetuu; centrul de detenţie de la Guantanamo trebuie închis.

Toate acestea nu se vor realiza de azi pe mîine ci constituie etapele unei evoluţii, s-a făcut auzit din cercurile prezidenţiale. Care evoluţie a debutat deja, de vreme ce atacurile cu drone în Pakistan, 117 la număr în 2010, ar fi fost de doar 46 în 2012. Că războiul purtat cu ajutorul acestor aeronave de luptă teleghidate împotriva Al Qaidei nu sa va termina peste unu sau doi ani ci va dura cel puţin un deceniu, a comunicat deja săptămîna trecută secretarul de stat în ministerul apărării, Michael Sheehan.

Că recurgerea la atacul cu drone în lupta împotriva terorismului este şi rămîne sectorul cel mai controversat din cauză că în ţintele vizate se află nu numai terorişti ci şi persoane civile, o dovedeşte precauţia cu care Obama s-a referit la criteriile specifice şi restrictive ale folosirii acestor aeronave fără pilot.

In pofida aparentei univocităţi a mesajului prezidenţial, termenii utilizaţi au dat naştere la diverse interpetări. Referindu-se la cazul în care atacurile cu drone devin totuşi inevitabile, Obama a invocat un pericol continuu şi iminent. Or, un fost analist CIA, Paul Pillar, a atras atenţia asupra unei inadvertenţe semantice a termenilor: dacă un pericol este continuu el nu poate fi în acelaşi timp şi iminent.

Pe de altă parte, unele din aluziile la care Obama a recurs în discursul său de 49 de minute, l-au vizat pe predecesorul său la Casa Albă, George W. Bush. Intre altele, preşedintele democrat a respins categoric formula războiului global împotriva terorismului, menţionînd că o victorie repurtată totuşi împotriva acestui flagel nu poate fi serbată la bordul unei nave militare (cum a procedat Bush după căderea Bagdadului), măsura triumfului fiind dată de normalizarea vieţii de zi cu zi a locuitorilor ţinutului eliberat.

Remarcabilă este translarea progresivă a responsabilităţii războiului cu drone, dinspre CIA spre Pentagon, ceea ce promite o „transparentizare” a acţiunilor, militarilor stîndu-le la dispoziţie mai puţine mijloace legale de secretizare a informaţiilor. Care însă sunt şi vor fi furnizate şi în viitor militarilor de nimeni altele decît de serviciile secrete. Despre acestea, însă, Obama nu a suflat nici o vorbă în discursul său care marchează totuşi o cotitură pe un teren instabil.

Soarta centrului de detenţie de la Guantanamo constituie un capitol în sine al politicii americane, devenind din nefericire simbolul unei Americi care sfidează domnia dreptăţii, a menţionat Obama, adăugînd că o astfel de închisoare nu ar fi avut nevoie vreodată să fie înfiinţată. Inchiderea ei a fost una din promisiunile mari, nerespectate de preşedinte după instalarea sa la Casa Albă. Acum respectarea cuvîntului dat nu mai suportă amînare. Experţii care să se ocupe de închiderea centrului de detenţie vor fi numiţi. Din cei 166 de deţinuţi, două treimi se află în greva foamei, 86 sunt consideraţi ca nemaifiind periculoşi.

Numai că, spre a purcede la închiderea închisorii de la Guantanamo, este nevoie ca membrii Congresului să înlăture opreliştile în calea transferării deţinuţilor în alte state. Obama a lansat acest apel. Ceea ce dezvăluie indirect, una din cauzele pentru care atît de puţine din vorbele lui Obama s-au transformat în fapte, pe terenul războiului împotriva terorismului. Aici, ca şi în numeroase domenii ale vieţii civile, adversarii actualului Şef al Casei Albe s-au întrecut în a-i pune acestuia beţe în roate decît în a face, fie şi scrîşnind din dinţi, unele compromisuri necesare, întru binele naţiunii.