Americanii critică legea cultelor din România

Comisia Helsinki pentru Securitate şi Cooperare în Europa, o agenţie guvernamentală a SUA, îi ceruse preşedintelui Traian Băsescu, printr-un document semnat de senatorul Sam Brownback şi congresmanul Christopher Smith, să nu promulge legea cultelor, argumentînd că textul acesta conţine cel mai greoi sistem de înregistrare a noilor culte, dintre toate cele 56 de ţări ale OSCE.

Aspecte concrete

Comisia Helsinki a facut trimtere la articolul 18 din lege care prevede condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o “asociaţie religioasă” pentru a dobîndi statutul legal de “cult religios”. O “asociaţie” aspirantă ar avea nevoie de cel puţin 12 ani vechime şi de un număr minim de credincioşi de 1% din populaţia României. Statutul de “cult” se obţine prin hotărîre de guvern la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor. Procedura este într-adevăr greoaie şi implică prerogative puternice ale statului privind viaţa religioasă a cetăţenilor săi.

De ce s-a schimbat atitudinea cultelor?

Este instructiv să arătăm că în 1928, cînd a fost adoptată prima lege a cultelor în România Mare, bisericile din Transilvania, catolice şi protestante, au acuzat tocmai această implicare excesivă a statului în înscrierea şi recunoaşterea cultelor religioase. Din punctul de vedere al bisericilor din Ardeal, inclusiv al Bisericii Greco-catolice, legea era un mare regres faţă de situaţia existentă pînă la acea dată. Tendinţa aceasta puternic etatistă s-a păstrat însă şi s-a manifestat şi acum, dar de astă dată cu acordul cultelor religioase. Schimbarea majoră de optică vine din faptul că toate cultele au sărăcit în timpul regimului comunist şi au nevoie de subvenţii din partea statului.

Aşadar în schimbul unor subsidii importante prevăzute de lege, statul îşi rezervă dreptul de a exercita un oarecare control.

Chestiunea a fost discutată şi de Comisia de la Veneţia, care, deşi a considerat amestecul statului prea mare, a admis totuşi că soluţia românească este acceptabilă de vreme ce statul fiananţează cultele într-o proporţie foarte mare. Salariile membrilor clerului, de exemplu, sînt plătite de stat. Americanii însă au fost mult mai critici de vreme ce în SUA cultele nu sînt finanţate din bani publici.

Perspectiva americană

Din perspectivă americană, în România vor avea de suferit cultele mici neo-protestante, aşa cum au avut de suferit şi în timpul comunismului. Raportul Tismăneanu consemnează pentru prima dată într-un document oficial românesc persecuţiile la care au fost supuse cultele neo-protestante în timpul regimului comunist. Mulţi membri ai acestor culte a emigrat în SUA în comunităţile mamă. De aceea astăzi, Institutul pentru Religie şi Politici Publice, cu sediul la Washington, consideră că România are după cum se spune un comunicat din 3 ianuarie "cea mai proastă lege din Europa referitoare la religie" şi îl acuză pe şeful statului că, promulgînd această lege, nu şi-a respectat promisiunea de a se distanţa de comunism.

Alternative legale în România

În România însă libertatea religioasă se poate manifesta şi în alte forme legal acceptate cum ar fi “grupuri religioase” şi “asociaţii religioase” cu cel puţin 300 de membri, care beneficiază de facilităţi fiscale, dar care nu primesc în schimb nici un leu de la Bugetul public. La fel ca în cazul partidelor politice, care se înfiinţaseră cu zecile prin anii ‘90 ca să primească bani de la Buget, legea recentă a cultelor a încercat să evite apariţia unor culte fictive doar cu scopul de a încasa bani.