1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Amnezie colectivă şi sentinţe în doi peri

Petre M. Iancu31 iulie 2008

Diverse verdicte în doi peri ale justiţiei turceşti şi germane, precum şi perpetuarea unor varii, dar în mod egal abjecte metehne comuniste în România şi China domină coloanele presei occidentale.

https://p.dw.com/p/EnmZ
Mircea Cartarescu, despre care Richard Wagner relevă că perpetuează confuzii, luînd apărarea foştilor turnători ai securităţiiImagine: picture-alliance / akg-images

Comentatorii salută în genere sentinţa curţii supreme de la Ankara de a nu scoate în afara legii partidul guvernamental islamist AKP, zis al Justiţiei şi Dezvoltării. Dar Rheinische Post din Duesseldorf crede că e „prematur” să celebrăm „finalul crizei” de stat din Turcia, întrucât votul judecătorilor a fost la mustaţă, iar deznodământul final al conflictului dintre antislamişti şi islamişti n-a fost decât amânat. Tagesspiegel din Berlin se felicită în schimb că partida kemaliştilor care luptă pentru un stat secular, „n-a reuşit să manipuleze Curtea Constituţională”, anti-islamiştii fiind obligaţi de-acum încolo să-şi combată adversarii pe terenul politic şi nu în justiţie.

Şi Frankfurter Rundschau elogiază sentinţa, calificând-o drept un semnal pozitiv pentru democratizarea Turciei. Ziarul relevă că, deşi 6 din 7 judecătorii au refuzat să interzică formaţiunea musulmană, Curtea neîntrunind majoritatea de două sufragii necesară scoaterii grupării premierului în afara legii, partidul primului ministru n-a scăpat nici necondamnat şi nici neamendat. Ziarul din Frankfurt îi recomandă ca atare premierului Erdogan „să renunţe la agenda sa religioasă” şi să se concentreze asupra reformelor necesare societăţii turceşti.

Comentarii în parte acide a suscitat şi hotărârea Curţii Supreme germane de a invalida o reglementarea care interzicea total fumatul în localurile înzestrate cu o singură încăpere întrucât înterdicţia le răpeşte pâinea de la gură patronilor acestor cârciumi. Paradoxal însă, Curtea a reliefat concomitent, că forurile legislative pot proceda la interzicerea totală a fumatului, ceea ce a stârnit nu puţină perplexitate în rândul analiştilor.

Revoltă generală a iscat în schimb printre ziarişti incapacitatea Comitetului OIimpic Internaţional de a determina China să renunţe la cenzurarea jurnaliştilor lucârnd în centrul olimpic. Acestora li se refuză accesul liber la resursele Internetului, ceea ce grevează serios investigaţia jurnalistică. Westdeutsche Zeitung scoate în evidenţă contradicţia funciară „dintre spiritul olimpic, marcat de libertate şi înţelegere între popoare şi cenzura” practicată de regimul comunist.

La capitolul comunism, revin azi în presa germană Richard Wagner, scriind despre scandalul prezenţei la Berlin a unor foşti turnători ai securităţii, de felul lui Sorin Antohi şi al germanistului Corbea-Hoisie, precum şi analistul austriac Paul Lendvai, care abordează cancerul corupţiei în România şi Bulgaria.

Lendvai notează în ziarul austriac Der Standard că „sancţiunile impuse Sofiei şi avertismentele la adresa României demonstrează că s-a greşit când s-a promis celor două ţări aderarea la UE”. Referindu-se la rădăcinile răului, Lendvai îl citează pe Mircea Cărtărescu. Potrivit scriitorului român, după prăbuşirea sistemului comunist s-a produs surprinzătoarea, dar nu mai puţin „monstruoasa alianţă dintre exponenţii noului capitalism şi crocodilii vechiului regim, şi unii şi alţii deopotrivă corupţi”.

În răstimp, Richard Wagner deplânge recăderea României „în amnezie colectivă şi absenţa consecinţelor morale ale deconspirării” foştilor turnători şi securişti, absenţă, ale cărei urmări sunt catastrofale pentru democraţie, devreme ce o lasă fără valori şi deci fără putinţa de a se apăra.

În mod interesant, Cărtărescu figurează şi în articolul publicat de Wagner în ziarul catolic "Die Tagespost" din Würzburg. Scriitorul german îi reproşează colegului său român imixtiunea în dezbaterea privindu-i pe Corbea şi Antohi printr-un articol tinzând spre împăciuitorism, care "conţine suma tuturor confuziilor marcând spaţiul public românesc".

Wagner relevă că ciracii securităţii au turnat şi au spionat făcând rău altor oameni pentru a obţine "avantaje personale, precum călătorii în străinătate şi cariere, iar nu din convingere".

Scriitorul de origine bănăţeană critică elogierea, în tonuri ditirambice, de către Cărtărescu, pe criterii profesional-intelectuale, a celor doi foşti informatori şi mai cu seamă includerea lor într-o serie de foşti adepţi iluştri ai nazismului, precum Heidegger, Hamsun, Ezra Pound, Celine şi Drieu La Rochelle.

Ceea ce, potrivit autorului german e "scandalos". Fiindcă "nu ştiu ca vreunul dintre aceştia să fi fost informatorul Gestapoului", toţi manifestându-şi "erorile imense în mod deschis şi public".

Or, în cazul turnătorilor "acţionînd în taină", (în beneficiu propriu) şi "în serviciul aparatului represiv", activitatea lor "n-a fost una politică. Ci, o faptă criminală", conchide sec, dar clar şi la obiect, Richard Wagner.