Amprentele cui sunt pe cadavrul Blue Air

Mai mult, Blue Air nu are de ieri probleme. Orice om cu minime diligențe de informare putea afla cu două click-uri de amenda ANPC dată companiei tocmai pentru anulări de zboruri fără restituirea banilor.

Și sunt aici lecții importante ale acestui scandal, pe care le tot repetăm în diferite detalii concrete:

1.Ofertele prea avantajoase în comparație cu piața pentru bilete de avion, vacanțe, alimente, haine, mașini etc ascund în general o capcană.

2. Când cumperi ceva, mai ales dacă are o valoare mai mare, verifică de 7 ori că nu există riscul unei țepe. Cine verifica în cazul Blue Air nu era azi abandonat prin aeroporturi.

Când am cerut în luna mai unei agenții o ofertă pentru o destinație externă,  Blue Air nu apărea între variante pentru că era considerată deja o ruletă rusească.

Nici măcar nu era de crezut că statul va putea asigura cu TAROM aducerea în țara a clienților Blue Air. Dincolo de declarațiile populiste de la Guvern, TAROM, ea însăși într-o criză cronică, nu avea de unde să scoată din joben atât de multe aeronave și echipaje pentru a aduce în țară mii de oameni.

Dar situația nu este normală, iar statul are o uriașă responsabilitate transpartinică în acest scandal.

Blue Air a fost fondată de Nelu Iordache, acum în pușcărie, un client politic al mai tuturor partidelor, dar în mod special prieten de notorietate al dlui Ludovic Orban. Coincidență sau nu, deși aflată deja într-un soi de preinsolvență, Blue Air (care nu îi mai aparținea cel puțin formal lui Nelu Iordache) a primit în 2020 prin OUG  de la Guvernul PNL Orban, via EximBank,  sub motivul pandemiei, un consistent împrumut -ajutor garantat de stat de 60 de milioane de euro, pentru 6 ani.

Dacă împrumutul nu se plătea, statul primea 75% din acțiunile la Blue Air, ceea ce e pe cale să se întâmple. Restul garanțiilor erau ridicole pentru nivelul sumei. Iar Eximbank a avertizat că împrumutul este extrem de riscant, pentru că Blue Air era deja decapitalizată și cu un grad de îndatorare foarte ridicat.

Florin Cîțu, la vremea acea ministru de Finanțe, a refuzat să semneze ordonanța, și-a luat concediu, așa că semnătura a pus-o secretarul de stat Burduja, cu avizul ministrul Transporturilor Bode, acum președinte informal al PNL.

Ca garanție suplimentară, în CA al Blue Air ar fi trebuit să fie numiți doi reprezentanți ai statului cu drept de veto: unul de la Finanțe, unul de la Transporturi. 

Din 2020 am avut trei miniștri ai Transporturilor și patru ai Finanțelor. Șase dintre ei nu scot o vorbă despre acești doi reprezentanți. Doar fostul ministru Drulă confirmă că Transporturile au avut reprezentant, dar fără alte detalii despre el.

Rambursarea împrumutului ar fi trebuit să înceapă în toamna lui 2021. Blue Air susține că ar fi plătit ceva, dar nu e clar cât.

Dl Drulă spune pentru europalibera.ro că în mandatul său compania era echilibrată. Cât de echilibrată cât timp, potrivit ANPC, între 30 aprilie 2021 și 30 aprilie 2022, compania a anulat 11.289 de zboruri cu 178.405 rezervări? Cine era și ce i-a spus ministrului Drulă reprezentantul MT în CA al Blue Air?

Dezastrul a devenit evident în mandatul dlui Grindeanu,  care însă a avut grijă doar de propria piele. Adică a pasat, prin Parlament, chestiunea Blue Air în cimitirul AVAS, anticipând probabil ireversibila evoluție. Adică, dacă falimentul se produce și statul preia 75% din acțiuni, ele să fie gestionate de AVAS, nu de MT.

Ar fi trebuit ministrul Grindeanu să avertizeze public asupra situației Blue Air? E o discuție, pentru că ar fi reprezentat cu adevărat împingerea în prăpastie. Dar în mod cert măsuri ar fi trebuit luate și revenim la misteriosul reprezentant al MT cu drept de veto.

A verificat dl Grindeanu ce e cu Air Connect, noua companie care în mod convenabil este pe cale să preia rutele Blue Air, la care altfel ar fi avut mari dificultăți să ajungă?

A verificat dacă nu cumva falimentul este intenționat pentru ca activitățile să treacă la AirConnect, iar Blue Air să rămână doar carcasa unor datorii imense, de 230 de milioane de euro, pusă în brațele noului proprietar, adică statul.

Puteţi citi articolul integral AICI.