Anul Calvin – comemorarea a cinci secole de la naştere

La Detmold, iar apoi la Hanovra a debutat expoziţia itinerantă „Viaţa şi opera unui reformator european”, care va străbate în 11 exemplare nu doar toată Germania ci şi Austria şi Elveţia până la finele anului. La nivel mondial 80 de milioane de creştini sunt adepţi ai calvinismului, mai mulţi decât numără membri bisericii protestante lutherane. După Luther, Calvin a fost cel mai de seamă promotor al Reformei Protestante în secolul al XVI-lea. Când Martin Luther îşi afişa în 1517 pe uşa bisericii castelului din Wittemberg cele 95 de teze prin care erau condamnate abuzurile sistemului cu indulgenţe, Calvin avea doar opt ani.

Calvin a studiat mai întâi teologia, apoi jurisprudenţa la Paris, unde în 1533 a intrat în contact cu ideile reformatorului Martin Luther. Din cauza convertirii sale la protestantism, Calvin s-a văzut nevoit să părăsească Franţa doi ani mai târziu. A întreprins călătorii în Italia şi în Elveţia, unde face cunoştinţă cu Guillaume Farel, liderul protestat al Genevei. Acesta îl convinge să rămână aici. Deşi la un moment dat este nevoit să părăsească şi Geneva, Calvin revine şi îşi petrece o bună parte din viaţă în acest oraş elveţian. Numeroşi protestanţi francezi – hughenoţii – se refugiază la Geneva, numărul de locuitori ai oraşului dublându-se practic în decurs de numai 30 de ani. În 1559 reformatorul înfiinţează Academia din Geneva, care devine o universitate calvinistă. Şi astăzi se află în faţa Academiei statuia ce aminteşte de marele reformator. Tot la Geneva s-a stins din viaţă Calvin după o lungă suferinţă în 1564, fiind înmormântat la cimitirul din cartierul Plainpalais.

Reformele sale au avut ecou nu doar în Elveţia, ci şi în Statele Unite, Olanda, Marea Britanie şi bineînţeles Africa de Sud, fondată practic de hughenoţi din Olanda, respectiv Franţa. Majoritatea comunităţilor calviniste din Germania se află în regiunile nord-vestice ale ţării.

Unele din teoriile şi doctrinele sale sunt şi astăzi puternic controversate, înainte de toate doctrina predestinării, potrivit căreia Dumnezeu singur decide asupra destinului fiecărui om, indiferent de faptele sale.