Arta de a spune lucrurilor pe nume

Pe fundal se aude „Oda bucuriei”, pe pista aeroportului este aliniată garda de onoare - tot apanajul pe care vizita unui înalt demnitar o presupune. „Lucrurile erau încă în ordine, la sosirea la Ierusalim”, relatează televiziunea publică germană ARD, despre vizita în Israel a președintelui Parlamentului European. O instituție și un continent spre care nu toți israelienii privesc cu simpatie. Nu de puține ori s-a spus, în Israel, că europenii nu înțeleg așa cum se cuvine problemele Orientului Mijlociu. Martin Schulz nu face, se pare, excepție.

Un tigru de carton, pe deasupra și naiv

„A fost de datoria mea să rostesc în Knesset punctul de vedere al Parlamentului European. Evident că nu pot rosti doar acele lucruri care plac tuturor. Trebuie să vorbesc și despre teme cu potențial conflictual”, a explicat Schulz într-o declarație acordată cotidianului berlinez Die Welt. „Am fost surprins și marcat de reacția întâmpinată la un discurs pro-israelian. Oamenii care s-au simțit dernajați fac parte dintr-un partid care, de altfel, reacționează astfel la orice fel de critică. Așa l-au tratat și pe ministrul de Externe Kerry”, a amintit social-democratul german.

„Una peste alta, Schulz a încercat să susțină un discurs echilibrat”, comentează ziarul citat, completând: „a devenit însă victima propriei neștiințe și stângăcii”. Nu e prea indicat să pomenești despre sensibilitatea Israelului la adresa criticilor venite dinspre Europa în condițiile în care „criticile anti-israeliene au cam devenit un sport preferat al Europei”, notează Die Welt, conchizând: este, în ceea ce s-a întâmplat la Ierusalim, și o ilustrare a "modului naiv în care Europa privește spre Israel și Orientul Apropiat”.

Terenul pe care a pășit Schulz este unul special, titrează Frankfurter Allgemeine Zeitung. Iar reacția din Kesset arată când de încordați sunt nervii unora, în Israel. Schulz are un spirit de luptător, fără doar și poate - dar putea da dovadă de mai mult tact. Un german care vorbește în Knesset deschide o portiță spre trecut - „prin conținutul discursului, prin ton și printre rânduri”, punctează FAZ, întrebându-se dacă Schulz a înțeles asta sau a fost doar o minge în disputele politice interne israeliene. Sigur că între prieteni trebuie să ai câteodată și dreptul să îți spui deschis părerea - dar, continuă cotidianul amintit - cu siguranță că discursul președintelui Parlamentului European a „reactivat impresia că israelienii sunt izolați și discreditați de o Europă părtinitoare și ignorantă, în mâna căreia nu ar vrea să își lase securitatea și nevoile existențiale.”

În incidentul din Knesset poate sta, însă, șansa Uniunii Europene, comentează, la München, Süddeutsche Zeitung. „Aliații nu trebuie să fie neapărat cei mai buni prieteni, important este să urmărească obiective comune”. Conexiunea, deocamdată, este bine perturbată - și „nu este accident, nici întâmplare, este, din păcate, evoluția logică a lucrurilor. Placa turnantă este politica israeliană a colonizării”, scrie ziarul bavarez, observând că cele 28 de națiuni europene au oricum o problemă în a găsi un ton comun de abordare. Degeaba încearcă Schulz să explice de câte ori este întrebat, în Orientul Mijlociu, că nu se poate pune problema vreunui „boicot european”. Dar, poate, tocmai această obsesiv repeptată întrebare se poate transforma în arma diplomatică a tigrului de carton care este, deocamdată, Uniunea Europeană: nu se pune problema revitalizării unor practici naziste dar un pic de presiune economică ar aduce Europa în procesul de pace, crede cotidianul citat, conchizând: „Vestea proastă este că aceasta ar duce la supărări și mai mari cu aliatul Israel; vestea bună este că numai astfel poate fi Europa luată în serios”.

Căderi în dizgrație

Un alt subiect sensibil - însă de altă natură. Un influent membru al Bundestagului își dă demisia din motive de sănătate. Trei zile mai târziu i se perchiziționează biroul și locuința. Motivul: grava acuzație că s-ar fi aflat în posesia unor materiale cu conținut pornografic juvenil. „Sebastian Edathy contraatacă procuratura pe Facebook, în timp ce propriul partid l-a trădat. E foarte posibil ca raziile să fi fost disproporționate iar omul să fie, de fapt, nevinovat”, punctează Tagessiegel. Este, această dorință de a păstra îndoiala împotriva unuia dintre cei mai promițători tineri politicieni germani, unul dintre motivele pentru care presa germană nu se încumetă să comenteze prea mult, limitându-se la a relata despre cursul anchetei. Este, oricum, deja mult prea șocant.

Când, însă, pagubele sunt majore, e de preferat să dărâmi și să reclădești. Așa ar trebui să se întâmple în cazul ADAC, crede Die Welt: „Clubul automobilistic poate supraviețui doar dacă se reformează radical și dacă se transformă din asociație în afacere comercială”.

Primarul sas și pașaportul moldoveanului

Ce faci dacă, însă, ai o coaliție care nu mai funcționează cum se cuvine? Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie despre disensiunile dintre partenerii de guvernare de la București cu privire la posturile guvernamentale propuse primarului de la Sibiu. Nominalizându-l pe Klaus Johannis, președintele liberalilor încearcă să îmbunătățească imaginea partidului, afectată de scandaluri și afaceri oneroase avându-i ca protagoniști pe miniștrii liberali din guvernul în care practic plutesc în derivă în umbra partenerilor social-democrați. Ziarul german amintește că președintele Traian Băsescu s-a opus, în 2009, instalării lui Klaus Johannis în fruntea Guvernului; de data aceasta sunt social-democrații cei care par a nu fi foarte încântați - și, aceasta, observă FAZ, într-o țară în care funcția ministrului de Interne este asociată cu manipulările electorale. Cotidianul citat amintește că 2014 este an dublu electoral: în mai se alege Parlamentul European, în toamnă președintele. Pe de altă parte, social-democrații nu sunt prea încântați să instaleze un superministru liberal peste ministerele economice, care negociază finanțările internaționale. Iar pe acest fundal se pornesc scenariile și acuzațiile reciproce de trădare a înțelegerilor politice, pe care corespondentul FAZ le-a cules de la București și le-a înșirat în coloanele ziarului german.

Tagesschau.de, ediția online a principalului jurnal de știri al televiziunii publice ARD, scrie despre încercarea Europei de a ajuta Republica Moldova, după eșecul înregistrat în Ucraina. „Este de așteptat o opoziție a Moscovei. Moldovenii se înghesuie în țara vecină, România, membră UE. Probleme de integrare nu există, româna fiind, alături de rusă, limba oficială în Moldova. Cetățenia românească înseamnă liberă circulație în UE. Președintele României, Traian Băsescu, visează cu glas tare la o reunificare cu Moldova, așa cum fusese între 1918 și 1940.” Între timp, „300.000 de cetățeni moldoveni au deja pașaport românesc. De două ori mai mulți au depus cerere sau încearcă să obțină cetățenia pe piața neargă”. La Chișinău, pașaportul românesc se cumpără cu 2000 de euro, la București cu doar 1500, știe autoarea relatării.