Asasinatele şi jalnicul eşec al Rusiei

N-au trecut decât patru săptămâni de la răpirea, torturarea şi uciderea Nataliei Estemirova. Marţi dimineaţă au fost găsiţi morţi Sarema Sadulaieva şi soţul ei Alik Giabrailov, şi ei, ca şi Estemirova, militanţi pentru drepturile omului. Ca şi în cazul precedent, cei doi au fost răpiţi în plină zi, în capitala Groznâi, înainte de a fi asasinaţi. Miercuri dimineaţa s-a anunţat împuşcarea unui ministru inguşet. In iunie făcea titluri de-o şchioapă ştirea rănirii grave, într-un atentat, a preşedintelui Inguşetiei, Junus-Bek Ievkurov.

Evident, Preşedintele rusiei, Medvedev a deplâns asasinarea militanţilor pentru drepturile omului. Şeful statului rus le-a condamnat chiar, aşa cum a făcut-o şi omul plasat de Vladimir Putin la conducerea autorităţilor din Groznâi, Ramsan Kadârov. In mod cu totul semnificativ însă, activitatea tuturor victimelor acestor asasinate în serie, care au început să atragă atenţia Comunităţii Internaţionale odată cu uciderea ziaristei Ana Politkovksaia, a constat în a demasca încălcările de care se fac vinovaţi tocmai Kremlinul şi satrapii săi locali.

Potrivit corespondentei noastre de la Moscova, Esther Hartbrich, seria de crime documentează eşecul politicii ruseşti în nordul Caucazului. Kremlinul mizează în această zonă pe lideri locali, precum membrii familiei Kadârov. Ramsan Kadârov, trecut la cârma Ceceniei după moartea tatăului său Ahmed, conduce o grupare înarmată proprie, care taie şi spânzură în regiune după bunul ei plac. Deşi Kadârov a criticat oficial uciderea Nataliei Estemirova , tot el, preşedintele Ceceniei, a calificat-o după asasinat pe această curajoasă apărătoare a drepturilor omului drept o femeie, „lipsită de onoare şi de conştiinţă".

Necontrolata ieşire a lui Kadârov demonstrează clar şi fără echivoc că liderul de la Groznâi este cel puţin autorul moral şi ideologic al acestor crime. Experţii şi militanţii pentru drepturile omului din Rusia merg mai departe şi se arată convinşi că aparatul represiv al preşedintelui cecen e implicat masiv şi concret în asasinarea Estemirovei şi că, în orice caz, îi protejează pe asasinii ei.

Conform unui specialist în problemele Caucazului de Nord, Kremlinul a încheiat o înţelegere secretă cu satrapii săi locali, dându-le mână liberă să facă orice doresc, atâta timp cât rămân credincioşi Moscovei. Kadârov, o marionetă în aparenţă model, şi-a ţinut promisiunea şi şi-a păstrat loialitatea faţă de Kremlin, fiind bogat recompensat de Putin, între altele prin revocarea stării de urgenţă din Cecenia.

E foarte probabil ca acest acord să se dezintegreze totuşi, mai devreme sau mai târziu, dată fiind superbia lui Kadârov, arbitrariul regimului său şi prejudiciile grave în materie de imagine pe care le provoacă Rusiei. Fapt e, că, în lume, răspunderea pentru toate aceste asasinate e atribuită Moscovei. Crimele comise în regiune documentează şi impotenţa unei federaţii ruse, incapabile să gireze într-un mod civilizat convieţuirea diverselor popoare şi grupuri etnice din nordul Caucazului, o regiune ruinată economic, care a preluat de mult lanterna roşie pe lista celor mai năpăstuite din Rusia.

Mizeria din zonă constituie un puternic catalizator pentru extinderea atentatelor grupărilor extremiste musulmane, care militează în Cecenia şi împrejurimi pentru introducerea şariei şi crearea unui stat teocratic islamic. Razboiul cu Georgia din august trecut a destabilizat şi mai mult regiunea, iar recunoşterea de către Rusia a independenţei celor două republici separatiste gruzine, Abhazia şi Osetia de sud, a pus paie pe foc, încurajând toate forţele fanatice, naţionaliste şi religioase din Caucaz.

Pe scurt, în ciuda pretenţiilor ei de mare putere, Rusia a eşuat jalnic în propria ei ogradă. Cât despre asasinii apărătorilor drepturilor omului, va trebui din păcate să mai aşteptăm o vreme până la tragerea lor la răspundere.

Autor: Esther Hartbrich / Petre M. Iancu
Redactor: Vlad Drăghicescu