Ascensiunea populiştilor schimbă cultura politică

DW: Vice-cancelarul Austriei Heinz-Christian Strache a demisionat după publicarea unei înregistrări video cu camera ascunsă, în care discută cu o presupusă rudă a unui miliardar rus. Cum evaluaţi acest pas?

Konstantin Vössing: Scandalul a avut un efect major: demisia lui Strache. O astfel de reacţie nu e însă ceva firesc, din moment ce observăm o schimbare a comportamentului pe scena politică a ultimilor ani. În etapa clasică a politicii europene după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, aproape toţi politicienii s-au comportat conform unor reguli informale previzibile. Scandalurile - chiar şi cele irelevante din punct de vedere juridic - aveau, de regulă, consecinţe negative pentru persoana respectivă, fie la nivelul reputaţiei, fie în ceea ce priveşte rezultatele la alegeri. Persoanele vizate ori se retrăgeau, ori aşteptau să se liniştească apele, suferind însă lovituri de imagine considerabile. În orice caz, ele erau pedepsite. Între timp, lucrurile s-au schimbat. 

În ce sens?

Ascensiunea populiştilor în Europa şi SUA a schimbat standardele. E cât se poate de evident în cazul lui Donald Trump. Preşedintele SUA a trecut peste o serie de scandaluri, pentru că nu se ţine de aceste reguli informale din politică. Nu numai că refuză să se retragă în urma unui scandal - ştie că acest refuz e ceva pozitiv în ochii susţinătorilor săi. Trump poate să se folosească de acestă atitudine, prezentându-se în rolul cuiva care rezistă în faţa unui sistem care conspiră împotriva sa şi a poporului. E o încălcare a regulilor de care nu se sperie, în general, populiştii de dreapta. În Austria, lucrurile au stat altfel. Se pare că politicienii de la FPÖ, în frunte cu Strache, nu au fost suficient de cinici pentru a încerca să folosească scandalul pentru propriile lor scopuri.

Ce spune această încălcare a regulilor despre cultura politică actuală?

Populiştii de dreapta modifică la nivel politic cadrul în care ceva e considerat acceptabil. Marea întrebare e, dacă partidele clasice, care au respectat până acum regulile informale ale jocului, vor prelua cinismul concurenţilor populişti. Dacă o vor face, consecinţele pentru valorile democratice vor fi dezastruoase. S-ar ajunge la un proces insidios al erodării acestor valori.

Faptele ar trebui să fie mai puternice decât orice cinism. Şi politicienii cei mai duri ar trebui să respecte dovezile clare.

Trebuie să diferenţiem între fapte şi argumente. Ambele pot fi manipulate. Se întâmplă mai des ca argumentele să fie manipulate. De exemplu, un politician ar putea să afirme că introducerea unui impozit european ar duce la mai multă dreptate socială. Pentru mulţi oameni, astfel de argumente sunt foarte greu de verificat - adesea, nici măcar politicienii nu sunt siguri dacă argumentele sunt adevărate. Astfel, se poate abuza de ele. Dacă cetăţenii consideră că politicienii se bazează pe argumente care nu sunt plauzibile, îşi pierd încrederea în întregul proces politic. Cu alte cuvinte: Şi o abordare prea puţin serioasă a unor argumente are consecinţe negative pentru democraţie. Politicienii riscă să erodeze cultura politică deja cu greşeli mult mai mici decât minciunile propriu-zise.  

Există diferenţe între alegători în ceea ce priveşte sensibilitatea faţă de manevrele de acest fel?

Am remarcat că cetăţenii mai puţin interesaţi de politică reacţionează adesea mai sensibil la argumente dubioase decât cei pe care îi preocupă mai mult subiectele politice. Motivul ţine de legătura cu un anumit partid: persoanele interesate de politică se identifică, de obicei, cu un partid. Astfel, ele au tendinţa să accepte argumentele politicenilor din acest partid chiar dacă sunt insuficiente sau dubioase. Cu toate că au sentimentul vag că aceste argumente nu sunt coerente, susţinătorii unui partid se autoconving că sunt plauzibile, din cauza identificării cu partidul. Acest lucru arată cum funcţionează retorica populistă.

Konstantin Vössing e profesor de ştiinţe politice la City University London. Unul dintre domeniile sale de cercetare e mobilizarea politică şi felul în care evoluează opţiunile politice ale cetăţenilor.