Atacarea Ambasadei Germaniei din Teheran

Protestele contra publicării controversatelor caricaturi ale profetului Mohamed continuă. Ieri pentru prima dată ţinta atacurilor a fost însăşi Ambasada Germaniei din capitala iraniană. Demonstranţii au aruncat cu pietre şi cu bombe incendiare asupra clădirii, acuzînd Germania de fascism şi servilism în favoarea sionismului. Motivul principal l-a constituit publicarea pe 10 februarie în ziarul berlinez „Tagesspiegel „ a unei caricaturi în care fotbalişti iranieni erau prezentaţi ca terorişti ţinuţi în şah de soldaţii Bundeswehrului. Conducerea ziarului „ Tagesspiegel „ a argumentat că s-a urmărit ilustrarea şi criticarea dezbaterii politice interne cu privire la folosirea serviciilor armatei la Campionatul mondial de fotbal, ca şi cînd ar fi vorba de o catastrofă şi nu de un eveniment sportiv de primă mărime. Numai că acest mesaj nu a fost receptat ca atare în Iran .

Relaţiile tradiţional strînse şi bune între Germania şi Iran au mai fost de a lungul istoriei împovărate de astfel de momente. Tenisunile ivite în relaţiile reciproce datorită protestelor studenţilor germani contra şahului sau disputei în jurul glumelor făcute de cabaretistul Rudi Carrel pe seama aiatolahului Khomeini s-au aplanat în mod pşanic. In spatele acestor reveniri nu a stat atît raţiunea cît interesele. Iranul este interesat de importurile germane iar economia germană de piaţa iraniană. Intr-o vreme de recesiune, un motiv suficient de disponibilitate la compromis. In interes propriu este însă şi adoptarea unei atitudini de a înţelege mai bine partea celalată. Fără o astfel de disponibilitate conflictele sunt ca şi programate. In ultima vreme se observă însă o ascuţire a fronturilor, cu urmări grave pentru viitorele relaţii bilaterale. In disputa privind controversatul program nuclear iranian, Germania s-a situat fără compromis de partea SUA. Cancelarul Angela Merkel a afirmat că Iranul reprezintă un pericol pentru statele democrate. Teheranul nu a întîrziat să riposteze. Şefa executivului de la Berlin a fost imediat comparată cu Hitler şi acuzată că lucrează pentru sionişti. Si acum iată o nouă ceartă, izbucnită prin publicarea caricaturii din ” Tagesspigel ”.

De ce au fost înfăţişaţi fotbaliştii iranieni ca atentatori sinucigaşi, dacă s-a vrut doar a atrage atenţia asupra inoportunităţii folosirii serviciilor armatei la campionatul mondial de fotbal. Ambasada Iranului a pretins să i se prezinte scuze, ameninţînd cu o plîgere în justiţie. Iranienii care trăiesc în exil au trimis redacţiei ziarului berlinez scrisori furibunde de protest şi chiar ameninţări cu moartea. La Teheran au zburat bombe incendiare în clădirea ambasadei germane. Există însă o mare deosebire între a trimite în Germania scrisori anonime de ameninţare şi a ataca la Teheran o ambasadă străină. Cei care au trimis scrisorile de ameninţare,dacă vor fi reperaţi vor suporta în Germania rigorile legii. Atacatorii din Teheran însă, nu. Ei aparţin unei trupe de tineri bătăuşi, sprijiniţi de însuşi preşedintele Iranului. La Teheran atacul asupra ambasadei Republicii federale a fost organizat sub lozinca: „moarte Germaniei„ .

Aşa ceva nu este posibil, mai ales între prieteni cu relaţii vechi şi bune.