Barcelona, înainte de marea demonstraţie

Povestea cu asaltul asupra băncilor a fost o exagerare. Cele două principale mişcări independentiste, ANC şi Omnium au promis o serie de proteste civice după ce guvernul de la Madrid a anunţat joi că va restabili statul de drept în Catalonia cu ajutorul art. 155. Cele două mişcări au chemat catalanii să participe sâmbătă la o demonstraţie de proporţii. Dar înainte de demonstraţie, independentiştii au vrut să dea un  avertisment.

Acţiune simbolică, efect nul

ANC şi Omnium au îndemnat la retragerea unor sume cât mai mari de bani din două bănci, Caixa şi Sabadell. Cea de-a treia şi cea de-a cincea instituţie bancară, ca mărime, a Spaniei, au provocat mânia independentiştilor fiindcă au anunţat, imediat după debutul crizei, că îşi vor muta sediile pe care le au în Catalonia. Anunţul a fost perceput ca o trădare de patrie.

Vineri la prânz, organizatorii au prezentat mulţumiri tuturor celor care "iau parte la această primă acţiune directă". Apoi a fost tăcere. Ulterior, în cursul după-amiezii, un purtător de cuvânt al Sabadell Bank a comunicat că nu s-au constatat transferuri financiare de proporţii. Au fost ridicaţi ceva mai mulţi bani decât de obicei, dar nu trebuie uitat că se apropie sfârşitul de săptămână şi oamenii merg la cumpărături. Cert este că în capitala regiunii, Barcelona, nu s-au format cozi lungi în faţa sediilor celor două bănci.

Sectorul bancar nu are de suferit din pricina acţiunilor de acest fel ci mai degrabă din cauza încetinirii creşterii economice şi a retragerii firmelor din Catalonia. 1200 de întreprinderi au anunţat deja că intenţionează să se transfere în altă parte şi numărul lor tot creşte. În plus, asociaţia firmelor mici şi mijlocii a comunicat că 10 la sută din membrii săi au stopat investiţiile pe care aveau de gând să le facă şi aproape tot atâţia intenţionează să urmeze acest exemplu.

Zi decisivă la Madrid

Sâmbătă este o zi decisivă la Madrid. Raquel de la Rasilla crede că guvernul condus de Mariano Rajoy va acţiona cu prudenţă şi nu va anula decât parţial autonomia Cataloniei. Probabil că va lua sub control finanţele, poliţia şi postul de televiziune TV3, care a devenit portavocea mişcării independentiste. Raquel lucrează într-o firmă de IT şi nu este originară din Catalonia, dar trăieşte în regiune de mai bine de 30 de ani.

"Sunt foarte îngrijorată", a declarat ea. "Ne uităm în permanenţă la ştiri fiindcă vrem să ştim ce se întâmplă. Dar e derutant. Informaţiile sunt total diferite, fiecare post de televiziune, radio sau ziar susţine altceva." Raquel face parte din majoritatea tăcută, care se simte depăşită de evenimentele ultimelor săptămâni.

În privinţa indepedenţei Cataloniei şi familia ei este divizată, la fel ca multe altele. Fratele lui Raquel este membru al partidului de extremă stângă CUP, care luptă în prima linie pentru desprinderea de Spania. "Cu toate acestea vorbim în continuare, deci nu este atât de grav", a povestit ea. Raquel îşi doreşte un referendum legal şi corect organizat, fiindcă ce s-a întâmplat pe 1 octombrie a fost în ochii ei o farsă. "Ştiu că fratele meu a votat de două ori atunci", a subliniat ea.

Dar înainte de plebiscit cetăţenii ar trebui să fie corect informaţi. Raquel a aflat doar de câteva zile că o Catalonie independentă nu ar mai fi membră a UE. "Cei mai mulţi nu ştiu ce consecinţe ar avea un asemenea demers. Cei mai mulţi se lasă mânaţi de sentimente", a evidenţiat ea.

Violenţa nu poate fi o soluţie

Profesorul Joan Culli cunoaşte istoria naţionalismului catalan. Dacă odinioară era vorba mai ales de cultivarea limbii şi a culturii proprii, ideea independenţei a prins contur abia secolul trecut. În timpul dictaturii lui Franco mişcarea independentistă s-a întărit din cauza oprimării catalanilor. Apoi a survenit o cezură de câteva decenii. Dar în ultimii ani, locuitorii celei mai prospede regiuni a Spaniei, au realizat că "nu-şi pot păstra identitatea, nu pot avea şcoli proprii şi poliţie proprie în condiţiile în care statul devine tot mai centralizat", a afirmat istoricul. Această tendinţă există de ani buni, dar sub Rajoy situaţia s-a înrăutăţit, a adăugat el. "Cred că aceasată criză a fost provocată şi întreţinută mai ales de imobilitatea lui Rajoy. El poartă răspunderea fiindcă în ultimii şase ani nu a oferit catalanilor nimic."

Cum se poate ieşi din impas? Culli a declarat pentru DW: "Avem nevoie de un referendum serios şi atent supravegheat. De felul celor din Scoţia sau din Quebec. Abia atunci se va şti cât la sută din catalani sunt în favoarea independenţei." El personal este încredinţat că majoritatea vrea asta. Iar suspendarea autonomiei catalane ar fi o decizie foarte periculoasă. "Nu poţi guverna dacă jumătate din populaţie se află în stare de revoltă", a avertizat el.

Alegeri în ianuarie

În cursul săptămânii viitoare, Senatul de la Madrid va supune la vot setul de măsuri potrivit art. 155. Majoritatea pare asigurată. Iar în ianuarie 2018, guvernul spaniol vrea să impună noi alegeri în Catalonia, cu sprijinul partidelor de opoziţie. Astfel, criza internă se va mai prelungi măcar cu câteva luni.

Dacă preşedintele Cataloniei, Carles Puigdemont, va fi interesat de aplanarea conflictului, va putea cere el organizarea de noi alegeri. Ziarul catalan "La Vanguardia" i-a cerut deja să demisioneze. "Sinuciderea colectivă nu este un act de demnitate, mai ales dacă este decisă de un singur om şi toţi ceilalţi suferă", afirmă ziarul. Dar Puigdemont nu renunţă la luptă. Cumva el crede în propria supravieţuire politică.

Autoare: Barbara Wesel