Bestia îşi arată colţii

In Republica Federală ziarele speculează azi cu privire la şansele premierului landului Baden Wuerttemberg, Guenther Oettinger, de a-şi păstra funcţia după ce şi-a regretat propriul discurs rostit la funeraliile predecesorului său, un fost judecător militar din epoca nazistă. Liderul din Stuttgart îl reabilitase verbal, afirmînd că ar fi fost un „adversar al regimului nazist”, deşi fostul premier Filbinger ceruse ori girase, în calitate de judecător sau procuror executarea unor disidenţi ai regimului hitlerist.

Criticii premierului creştin-democrat din Banden Wuerttemberg consideră că scuzele sale formulate în doi peri, potrivit cărora n-ar fi intenţionat „să lezeze victimele nazismului” nu sunt convingătoare. Iar editorialiştii deplîng caracterul tardiv al regretelor lui Oettinger, exprimate abia după ce s-au intensificat masiv presiunile politice extercitate asupra lui, inclusiv din partea cancelarului Angela Merkel, care conduce şi Uniunea Creştin-Democrată, partidul lui Oettinger.

Democraţia rusească

Bezna trecutului totalitar irumpe cu urmări şi mai grave în inima fostului imperiu comunist. „Gary Kasparov are dreptate: Punînd bîtele pe demonstranţi, regimul şi-a arătat adevărata faţă.... (Cu atît mai mult cu cît) nu există nici o şansă reală de schimbare a puterii la Moscova”, după cum notează cotidianul Lidove Novini din Praga.

„Democraţia bîtei” în Rusia, titrează şi ziarul bulgăresc Dnewnik. Iar Moskovsi Komsomolez notează: „cine are destul forţă nu mai are nevoie şi de minte”. Ziarul se întreabă de ce a fost oare nevoie de o demonstraţie de forţă de o asmenea magnitudine „împotriva unei cete restrînse de manifestanţi, ale cărei proteste abia dacă ar fi fost luate în seamă”, dacă ar fi fost lăsată în pace?

Aceiaşi întrebare şi-o pun şi analiştii occidentali, pentru care oarba dezlănţuire a violenţei la care s-au dedat oamenii Kremlinului în faţa unor oameni ce protestau paşnic demască slăbiciunea regimului Putin. „Cu 8 luni înaintea alegerilor parlamentare şi cu un an înaintea celor prezidenţiale, Kremlinul”, scrie Le Figaro, „vrea pur şi simplu să controleze totul”. Aceasta, deşi, după cum relevă La Repubblica, din Roma, „Putin e chiar foarte popular devreme ce 70, 80 la sută din ruşi se declară mulţumiţi că sunt conduşi de el”.

De unde atîta satisfacţie?

De la faptul că, potrivit elveţianului Tages-Anzeiger de la Geneva, „ruşii doresc stabilitatea şi se bucură de un nivel de trai mai bun. Or, reacţia panicată a Kremlinului relevă că tocmai stabilitatea regimului Putin suferă de lacune majore”.

Baseler Zeitung dezvăluie şi sursele fricii enorme. Ziarul helvet explică excesele de violenţă ale unui regimului, care se teme ca dracul de tămîie „de repetarea revoluţiilor paşnice din Ucraina şi Georgia”. Die Presse din Viena pune degetul pe rană: ”dacă potentaţii de la Kremlin se sperie în aşa un hal de un grupuscul de protestatari încît optează pentru a trimite o întreagă armată de poliţişti ca s-o disperseze, înseamnă că popularitatea lui Putin nu e defel atît de amplă” (cum se afirmă).

Salzburger Nachrichten nu crede că Putin e paranoic, ci descoperă metoda din spatele represiunii liderului de la Kremlin. „Putin îşi izolează imperiul. Strategia sa pe termen lung include cenzura completă a massmediei, inclusiv a Internetului. Regimul de la Kremlin”, conchide ziarul austriac, „renunţă definitiv la comunitatea de valori europeană”.

Ceea ce nu-i împiedică pe mulţi în vest să continue să ofere alibirui democraţiei de faţadă din Rusia, dacă dăm crezare cotidianului Suedeutsche Zeitung, din Muenchen, în timp ce Corriere de la Sera din Milano îi şi numeşte pe agenţii de influenţă ai ţarului: „fostul cancelar german Schroeder, în curînd pensionatul preşedinte al Franţei, Chirac şi premierul italian Romano Prodi, care-şi aminteşte de lecturile sale din tinereţe, şi pare să-l confunde pe Puşkin cu Putin”.

Nu puţini observatori atrag atenţia asupra dependenţei energetice europene de Rusia, cerînd lichidarea ei. Iar Sunday Times din Londra conchide: „Ursul îşi arată din nou colţii. Crivăţul bate odată în plus peste stepele ruseşti iar Rusia seamănă tot mai mult cu fosta URSS, represivă în interior şi agresivă în afară.