Bitterfeld: un exemplu de renaştere a unui oraş

După revoluţia din ’89 Bitterfeld mai avea puţin şi devenea un oraş fantomă. Combinatul a fost închis, centrul cultural la fel. Fabrica de filme ORWO a avut aceeaşi soartă, iar oamenii plecau cu miile în căutarea unui loc de muncă. Între timp însă, regiunii nu i se mai potriveşte apelativul de ”triunghi mizer al chimiei”.

”Şi acum nu ne mai trebuie decât instrucţiunile de utilizare. Le punem în cute şi gata”. Aşa era în Bitterfeld pe vremurile glorioase ale producţiei de pelicule, când fabrica ORWO era a doua cea mai mare din întreaga lume şi 15.000 de muncitori lucrau în schimburi. Astăzi fabrica este un muzeu, în care este prezentată istoria industrială a întregii regiuni.

”Aceasta este o uzină care se găsea la intarea în Bitterfeld. Combinatul electro-chimic cu al său drapel galben, un simbol care atrăge atenţia asupra faptului că se intra într-o zonă poluată”, spune Manfred Gill, curatorul muzeului.

După ’89 oraşul a revenit la viaţă

Mirosul insuportabil a devenit rapid trăsătura caracteristică a oraşului, dar revoluţia din ’89 a avut darul de a pune capăt şi acestei situaţii. Vechile complexuri industriale au fost închise, zeci de mii de locuri de muncă desfiinţate. A o lua de la capăt este întotdeauna greu, dar efectele se văd în cazul Bitterfeld. Lars Joern Zimmer, deputat în parlamentul regional, crede că ”nu putem afirma că am pierdut vechile fabrici, ci mai degrabă că am câştigat noile uzine şi parcuri industriale, moderne şi care respectă mediul înonjurător. Dacă soarele ne zâmbeşte, atunci putem spune că străluceşte deasupra principalului centru de producţie a celulelor şi panourilor solare din regiune, aşa numita Solar Valley”.

Unde înainte mirosea insuportabil şi orizontul era înnegrit de fumul cărbunilor, cerul este astăzi de un albastru superb. Chiar şi la noua uzină chimică sistemul de transport al substanţelor trece prin spaţii verzi amenajate cu grijă. La fabrica Bayer, unde se produc componente de bază pentru vopseluri şi tablete de aspirină, totul decurge fără emanaţii nocive şi chiar aproape fără zgomot.

Bitterfeld a devenit atractiv atât pentru investitori cât şi pentru oameni

Bitterfeld a fost atractiv pentru investitori, pentru că infrastructura necesară, chiar dacă în mare nevoie de restaurare, exista deja. Pentru părţile care nu au mai putut fi reutilizate, costurile de dezafectare au fost preluate de instituţiile federale de la Berlin.

Celor care au un loc de muncă, Bitterfeld le oferă condiţii de viaţă incomparabil mai bune. Familia Anders-Klump şi-a construit căminul pe malul lacului artificial Goitzsche.

”În faţa noastră este plaja, vara se strânge o grămadă de lume şi atmosfera este extraordinară. Acolo este debarcaderul. Toate pădurile de la malul lacului au fost cumpărate de o asociaţie pentru protecţia mediului, şi sunt conservate în stadiul lor natural. În rest mai există şi rute frumoase pentru biciclişti în jurul lacului”.

În fostul palat cultural au loc cursuri de dans şi de balet. Palatul a fost redeschis în 2004 de noul său proprietar. Managerul său, Rolf Krause, este de părere că dansul este un simbol al transformării regiunii. ”La noi copiii învaţă ceva. Învaţă disciplină, să danseze, să se distreze. În plus mai învaţă să trăiască aici în regiunea noastră, pentru că merită cu adevărat să trăieşti aici. Înainte totul era murdar şi dezolant, acum însă s-au schimbat atât de multe încât noi spunem că merită să dansezi aici”.

De fapt astăzi, nimeni nu mai vrea să plece din Bitterfeld. Nici Daniel Heinrich, în vârstă de 18 ani care tocmai învaţă meseria de mecanotronic auto.

"Meseria asta e relativ nouă, aşa că avem şanse mai mari să găsim de lucru. Eu nu vreau să mă duc în vest, mi-ar plăcea să rămân aici să muncesc. Aici sunt prietenii şi familia, n-am nevoie de stresul de a căuta să-mi fac viaţa în altă parte”.

Această atitudine este împărtăşită de mulţi alţii, inclusiv de primarul oraşului, Petra Wust. ”Dacă ne uităm la regiunile industriale din Germania, aşa a fost dintotdeauna. Când a mers bine a crescut şi populaţia, când nu, oamenii au plecat în căutare de ceva mai bun. Acum avem ramuri industriale noi în Bitterfeld, şi sperăm ca noile întreprinderi să fie destul de atrăgătoare încât cei de aici să nu mai dorească să plece, iar alţii să vrea să se mute la noi”.