Bogaţii, buni de plată?

Totul a pornit de la organizaţia anti-globalizare Attac. Acesteia i s-au alăturat între timp numeroase asociaţii sociale, sindicate şi alte grupări civice de la stânga spectrului politic. Obiectivul: impozite şi taxe mai mari pentru bogaţi ar ajuta la depăşirea actualei crize economice, la reducerea datoriilor şi asigurarea statului social.

Jutta Sundermann, co-fondatoare a Attac Deutschland, critică dur actuala strategie de combatere a crizei din zona euro: "Încă de la criza datoriilor suferită de lumea a treia am văzut că nu se poate ieşi din criză doar prin economisiri". Soluţia ar fi ca statele să-şi sporească veniturile.

În trecut a avut loc un transfer dramatic de averi din spaţiul public în domeniul privat, constată Sundermann. În plus, în contextul crizei financiare, datorii private au fost etatizate. Acum ar trebui operată o mişcare inversă. "Datoriile totale înregistrate azi de stat, landuri şi localităţi se ridică în Germania la aproape 2000 de miliarde de euro. Tot cam la atât s-ar ridica şi averile celor mai bogaţi cetăţeni germani."

"Statul social se dezintegrează"

Ulrich Schneider conduce o aşa-numită asociaţie de bunăstare din care fac parte cam 10.000 de grupări sociale. El critică limita de îndatorare impusă bugetului landurilor şi localităţilor germane. Aceasta ar duce la "dezintegrarea statului social". Schneider admite că reducerea datoriilor, dorită de Berlin, este un obiectiv onorabil - "este lăudabil să le lăsăm nepoţilor noştri un stat fără datorii". Totuşi, economisirile forţate în acest sens - care lasă în urmă şcoli şi grădiniţe dărăpănate, biblioteci închise şi locuri de joacă în paragină - reprezintă în acelaşi timp "o politică iresponsabilă faţă de generaţiile viitoare".

Frank Bsirske, preşedintele sindicatului de servicii ver.di, consideră că o cauză a crizei actuale ar fi relaxarea fiscală sistematică de care s-ar fi bucurat în ultimele două decenii oamenii cu cele mai mari venituri, managerii de companii şi investitorii. Mai multe guverne de culori diferite ar fi fost părtaşe la acest fenomen în tot acest timp.

Fără reducerile de impozite operate din 1998, bugetele publice din Germania ar avea azi la dispoziţie în plus 50 de miliarde de euro anual, potrivit calculului făcut de Bsirske. El semnalează că fără aceste relaxări fiscale, dezvoltarea economică a ţării ar fi fost alta.

Inspiraţi de Hollande

Federaţia organizaţiilor sociale, din care fac parte toate aceste grupări, vrea să aducă tema în dezbaterea publică printr-o zi de mitinguri la nivel federal, la sfârşitul lui septembrie. Activiştii solicită reinstalarea impozitului pe avere din 1996, majorarea taxei pe moştenire, aplicarea unor taxe pe venit mai mari celor care câştigă cel mai bine, impozitarea mai aspră a profiturilor companiilor şi a veniturilor din piaţa de capital şi impunerea unui impozit pe tranzacţiile financiare.

În plus, persoanele cu averile cele mai mari ar trebui obligate la plata unei taxe unice, prin care s-ar reduce considerabil datoriile publice. O astfel de propunere a fost făcută în premieră acum câteva săptămâni de renumitul institut de cercetare economică DIW.

Activiştii germani s-au văzut încurajaţi în demersurile lor de noul preşedinte francez Francois Hollande. Acesta a lansat ideea majorării impozitelor pentru cetăţenii cu venituri mari.

Şi opoziţia social-democrat/ecologistă din Germania ia tot mai mult în calcul aceste propuneri, sub impresia crizei economice actuale. Ani în şir însă, actuala opoziţie a practicat o politică opusă. În fine, Partidul Stângii a militat mereu pentru o fiscalitate mai dură în cazul bogaţilor.

Mai nou însă, până şi din tabăra guvernamentală conservator-liberală se aud voci care nu mai exclud cooptarea mai strânsă în finanţarea deficitelor a celor mai capabili din punct de vedere economic.