Bucurie secretă la Bruxelles

Comisia Europeană rămâne cât se poate de neutră, atât în cazul alegerilor din statele membre cât şi din ţări terţe. Acum însă a apreciat participarea sporită la scrutin, de 86 la sută din totalul electoratului. Aceasta a fost considerată ca fiind "un semnal clar al puterii democraţiei turce", după cum se arată într-un comunicat comun semnat de şefa diplomaţiei UE, Federica Mogherini şi comisarul pentru Extindere Johannes Hahn. Este "semnificativ că toate partidele importante vor fi reprezentate în parlament", se mai arată în document cu trimitere la faptul că formaţiunea kurdă HDP a reuşit în premieră să intre în legislativ, trecând pragul electoral de 10 procente.

Mulţi reprezentanţi ai UE se vor bucura în sinea lor că partidul  lui Erdogan, AK, a pierdut majoritatea absolută, crede Amanda Paul de la institutul European Policy Centre din Bruxelles, precizând pentru DW: "După îngrijorarea stârnită de tendinţele autoritare ale partidului AK şi mai ales ale preşedintelui Erdogan, mulţi speră acum că rezultatul scrutinului va aduce Turcia pe drumul democraţiei". Şi europarlamentarul liberal german Alexander Graf Lambsdorff este mulţumit de pierderea majorităţii absolute, considerând că aceasta reprezintă "refuzul alegătorilor de a accepta fanteziile dictatoriale ale preşedintelui Erdogan şi islamizarea voalată a vieţii publice". 

Pentru Erdogan UE nu contează

Erdogan a dovedit din plin că nu îl interesează UE şi ale sale reguli. Când, în decembrie anul trecut, câţiva zeci de jurnalişti erau reţinuţi, în timp ce Mogherini şi Hahn condamnau decizia care, în opinia lor, atenta la libertatea presei şi încălca drepturile fundamentale, el anunţa că pentru Turcia "nu contează ce susţine UE şi nici dacă ne acceptă". Era un derapaj eclatant de la lunga tradiţie a preşedinţilor şi şefilor de guvern de la Ankara pentru care Uniunea Europeană a contat mereu. 

Mogherini şi Hahn cred că acum există din nou "posibilitatea consolidării relaţiilor dintre UE şi Turcia". Deocamdată nu se fac prea multe eforturi în acest sens. Turcia are din 1999 statutul de candidat şi din 2005 negociează aderarea la UE. Din cele 35 de capitole, unul singur a fost închis până acum. Motive există. Unul dintre ele ar fi că, pe când era premier, Erdogan a respins accesul navelor sub pavilion cipriot, stat comunitar, în porturile turceşti. Un altul ar mai fi, după cum aminteşte experta Amanda Paul, "regresele înregistrate pe calea reformelor". Experta crede însă şi că anumite state membre, precum Germania şi Franţa, ar fi "politizat" procesul de aderare, "blocându-l astfel".

Dialogul necesar democraţiei turceşti

Într-adevăr, atât Bruxellesul cât şi alte state comunitare se opun integrării depline a Turciei în structurile comunitare. Unii sunt de părere că Turcia nu aparţine geografic, cultural sau religios de Europa, în timp ce alţii reclamă deficitele democratice din ţară. O atitudine greşită, după cum critică Amanda Paul. Ea crede că în loc să refuze negocierile, mult mai indicate ar fi eforturile de îmbunătăţire a situaţiei politice de la Ankara. Mai mult, Paul vede o legătură directă între atitudinea UE şi guvernul format de partidul AK: "atunci când negocierile s-au blocat, Turcia a început să părăsească drumul democraţiei. Turcia are nevoie de procesul de aderare, pentru a-şi sprijini democraţia în propria ţară."

Amanda Paul nu crede că după alegeri se va constata "o schimbare evidentă în procesul negocierilor de aderare". Sunt însă domenii în care colaborarea s-ar putea intensifica: în extinderea Uniunii Vamale, în chestiunea refugiaţilor sirieni şi în alte teme de politică externă. Folosirea acestor şanse ar "putea reface încrederea şi ar putea duce la deschiderea unor noi capitole de negociere pentru aderare."