1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Când libertatea trece doar pe unde trece petrolul

11 august 2009

S-a întâmplat într-o sală tribunal aflată în celălalt colţ al pământului: lumea se ridică, chiar şi judecătorul, atunci când Ministrul de Interne intră. Doar o doamnă, îmbrăcată în roz şi gri, rămâne aşezată pe scaun.

https://p.dw.com/p/J7iX
Imagine: picture alliance/dpa

Ministrul anunţă că sentinţa care o condamna pe femeia de 64 de ani la trei ani lungi de muncă forţată a fost redusă prin graţia guvernului la 18 luni de arest la domiciliu. Aung San Suu Kyi se ridică abia acum şi răspunde sarcastic: „vă mulţumesc pentru verdict”.

Aung Suu Kyi a primit în 1991 premiul Nobel pentru pace. Tatăl ei, un general, s-a numărat printre fondatorii republicii Myanmar Conducătorii statului care ar trebui să se mândrească cu ea au ţinut-o în schimb după gratii, vreme de 14 ani în ultimile două decenii. Pentru dictatura militară din Myanmar, aceiaşi care în urmă cu doi ani a înnăbuşit revoltele călugărilor budişti, Aung San Suu Kyi reprezintă o ameninţare uriaşă.

Aung Suu Kyi a studiat la Oxford şi s-a căsătorit în Marea Britanie cu un profesor. Împreună cu cei doi fii ai săi, destinul părea să curgă către o viaţă de familie liniştită. Dar în 1988, în timpul unei vizite în ţara de baştină, în Myanmar au izbucnit mai multe proteste împotriva militarilor care încercau să acapareze puterea. Aung Suu Kyi a devenit liderul mulţimilor care cereau libertate şi, în 1989, a fost arestată de dictatura militară. Discursurile prin care această femeie a reuşit să înflăcăreze zeci de mii de oameni aveau un punct central: non-violenţă. Pentru acest crez Aung Suu Kyi a primit premiul Nobel în timp ce se afla sub arest. Soţul ei britanic a murit fără să i se acorde permisiunea de a o vizita. În timp, această femeie a devenit un personaj cunoscut în toată lumea. Nu destinul ei tragic a transformat-o într-un erou, ci curajul de a lupta pentru libertate. Libertate: în occidentul civilizat doar un cuvânt, în obscurul Myanmar un vis pentru care merită să suferi.

Da, era de aşteptat ca ceea ce se numeşte comunitatea internaţională să sară în apărarea dizidentei. Nicolas Sarkozy şi Gordon Brown au vorbit revoltaţi în numele Uniunii Europene. Ministrul de Externe olandez a condamnat şi el verdictul, în timp ce omologul său norvegian a cerut secretarului general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-Moon, măsuri urgente. Ban Ki-Moon este însă deja recunoscut pentru ezitările sale, la fel cum este cunoscut că declaraţiile politicienilor indignaţi nu vor stârni nici măcar o adiere de vânt în Myanmar. Vântul puterilor occidentale bate doar pe acolo pe unde trece petrolul sau gazele naturale.

În 2010, dictatorii din Myanmar vor încerca să organizeze primele alegeri libere. Însă intenţiile lor sunt străvezii: femeia de 64 de ani a fost condamnată pentru că un cetăţean american s-a strecurat în casa ei fără permisiunea autorităţilor. Aung San Suu Kyi intră în al 15-lea an de detenţie, cetăţeanul american putrezeşte şi el în închisorile Indochinei, iar liderii lumii libere îşi exprimă indignarea. Deşi Aung San Suu Kyi a acceptat Nobelul pentru pace, ea încă mai aşteaptă ca occidentul să i-l ofere.

Vlad Mixich / afp
Redactor: Robert Schwartz