Căpcăunii exterminatori ai CNSAS şi reforma justiţiei româneşti

Nu aşa-zisul „Oficiu Gauck”, numit apoi „Birthler” după numele şefilor succesivi ai instituţiei însărcinate să le deschidă germanilor accesul la arhivele STASI a căzut răpus sub loviturile unei Curţi Supreme. Ci varianta lui românească, numită CNSAS. Prin urmare observatorii germani abordează în genere alte subiecte. De pildă, scandalul de corupţie de la Unicef. Ori eşecul tentativelor de amânare a alegerilor anticipate în Italia şi perspectiva unei probabile victorii a forţelor de centru-dreapta, în frunte cu Silvio Berlusconi. Analiştii mai regretă posibila deteriorare a relaţiilor dintre Turcia şi Germania, din pricina zvonurilor privind un virtual atentat, eventual xenofob, iscate de incendiul unei case din Ludwigshafen, în care şi-au pierdut viaţa 9 persoane de cetăţenie turcă.

Dar uciderea CNSAS n-a scăpat totuşi neobservată. Nici cauzele profunde sau imediate ale acestui atentat nu sunt un mister pentru observatorii apuseni.

„Căpcăunii României contraatacă”, relevă de pildă ziarul elveţian Neue Zuercher Zeitung, comentând decizia Curţii Constituţionale de a bloca activitatea CNSAS.

Ziarul cifrează la o mie numărul persoanelor adunate la 3 februarie la Bucureşti spre a protesta împotriva sentinţei Curţii Constituţionale, care a retras Consiliului baza legală pentru studierea arhivelor securităţii comuniste. Or, „în raport cu importanţa subiectului au protestat prea puţini, fiindcă în joc e tragerea la răspundere a agenţilor şi turnătorilor (poliţiei politice) a dictaturii Ceauşescu”, ne mai informează cotidianul din Zuerich.

Despre necesitatea deconspirării acestora, ziarul n-are îndoieli. Citim în paginile sale: „Acest act de asumare a trecutului ar corespunde nu doar datoriei morale faţă de victimele tiraniei, ci şi interesului nemijocit al României, care ca şi Bulgaria, a fost recent criticată de Comisia Europeană din pricina perpetuării corupţiei şi a deficitilor din domeniul justiţiei”.

Iar „carenţele condamnate de UE reflectă o concepţie a statului, care-i consideră pe cetăţeni supuşi imaturi, ce trebuie tutelaţi. Tocmai de aceea, subiectul accesului la dosarele securităţii nu e în stare să mobilizeze masele, devreme ce lipsa de transperanţă a statului e regula şi nu excepţia”.

Ziarul din Zuerich jalonează istoria CNSAS şi biografia lui Dan Voiculescu, deconspirat de Consiliul pentru studierea arhivelor securităţii ca turnător al poliţiei politice. În context, ziarul evocă blocarea activităţii CNSAS câtă vreme s-au menţinut la putere postcomuniştii din PSD şi menţionează decizia ulterioară a lui Traian Băsescu de a se remite oficiului arhivele securităţii.

Apoi, Neue Zuercher Zeitung pune degetul pe rană. Ziarul scoate în evidenţă corelaţia dintre studierea arhivelor poliţiei politice comuniste şi reforma justiţiei iniţiate de Monica Macovei. „Înainte de a cădea victimă atacurilor antireformiste, Macovei dăduse o lege ce-i scoate din funcţie pe magistraţii şi politicienii deconspiraţi ca foşti colaboratori ai securităţii.

Or, exact această prerogativă nu vrea Curtea Constituţională să i-o mai acorde CNSAS, ale cărui decizii au devenit, retroactiv, neconstituţionale”.

In loc de concluzie, ziarul îl citează pe fostul senator şi deschizător de drumuri al CNSAS, Ticu Dumitrescu. Potrivit lui, „momentul adoptării sentinţei n-a fost ales întâmplător, CNSAS fiind abia de acum încolo în stare să lucreze eficient, devreme ce a reuşit să identifice deja câteva zeci de procurori şi de judecători activi, care au lucrat ca agenţi sau informatori ai securităţii înainte de 1989”.