Catastrofa feroviară din Corea de Nord

Dată fiind politica informaţională a regimului de la Fenian, care nu admite prezenţa în ţară a unor corespondenţi străini e puţin probabil să aflăm rapid date precise. Nu ne rămîne aşadar decît să rezumăm informaţiile pe care ni le-au transmis corespondenţii noştri de la Tokio şi Beijing.

Dimensiunile catastrofei feroviare care s-a produs ieri în Corea de Nord continuă asadar să fie neclare. Potrivit agenţiei de ştiri sudcoreene Yonhap, care citează surse guvernamentale e posibil ca 3.000 de oameni să-şi fi pierdut viaţa în accidentul petrecut în gara oraşului nordcorean Ryongchon, din apropierea graniţei chineze. După ciocnirea în gara acestei localităţi a unor marfare încărcate cu gaz lichid şi combustibili, oficialităţile Coreii Comuniste au adoptat vechea tactică stalinistă, tăcînd mîlc. La 24 de ore de la accident, autorităţile au cerut ajutor Crucii Roşii din China vecină. Din aceste surse e posibil să se afle în cele din urmă ce anume s-a petrecut cu adevărat la faţa locului. Fapt este, că imaginile furnizate de sateliţi americani demonstrează că gigantica explozie de joi la prînz, ora locală, şi incendiul care s-a produs în urma ei trebuie să fi avut proporţii cu totul înspăimîntătoare. La 18 ore după accident, aceste imagini demonstrau că de la locul accidentului continuau să se ridice uriaşi nori negri de fum, indicînd eventual că nordcoreenii nu reuşiseră pînă în acel moment să stingă incendiul produs de coliziune. Nu este exclus ca, după ciocnire, să fi sărit în aer şi un rezervor de gaze. O ploaie de reziduuri şi piese metalice s-a abătut după accident pe o rază imensă, aterizînd şi în oraşul Sinuiu, situat la 15 kilometri distanţă, pe rîul de frontieră despărţind cele două state comuniste.

Evident, alarma s-a dat şi în China, aflată nu departe de perimetrul catastrofei, dar mediile chineze citează în bună parte surse sudcoreene în tentativa lor de a înţelege ce anume s-a întîmplat. De pe teritorul chinez era azi cît se poate de vizibil fumul gros ridicîndu-se la 30 de kilometri distanţă de asupra oraşului din ruinele complet distrusei gări nordcoreene din Ryongchon. Dar autorităţile de la Beijing susţin că numărul victimelor estimat de sudcoreeni pe baza unor surse ale serviciilor lor secrete ar fi exagerat.

Mai nimeni nu se miră de notoria secretoşenie a regimului de la Fenian, al cărui fioros sistem represiv stalinist include şi o cenzură draconică. Incît evaluarea pagubelor provocate de dezastrul feroviar nordcorean sunt în bună măsură speculative şi se bazează pe calcule şi modele teoretice, potrivit cărora presiunea enormă şi valul de căldură produse de deflagraţie trebuie să fi devastat şi bună parte din centrul oraşului Ryongchon. Din nefericire, numeroasele persoane care trebuie să fi fost grav rănite au şanse minime de a supravieţui, din pricina carenţelor serioase ale sistemului medical nordcorean, afectat de o penurie generalizată în materie de medicamente şi aparatură. Iar izolarea etanşă a Coreii de Nord nu înlesneşte defel ajutoarele pe care organizaţiile internaţionale specializate l-ar putea livra din apropiata Chină.

In Corea de sud s-au răspîndit zvonuri, conform cărora accidentul ar fi rezultatul unui atentat ratat asupra dictatorului comunist Kim Iong Il care trecuse prin Ryongchon, revenind din China, la doar 9 ore înaintea catastrofei. Trenul prezidenţial, a cărui punere în mişcare e însoţită, din raţiuni de securitate, de sistarea oricărei alte circulaţii ar fi trebuit să facă o escală în Sinuiu, ceea ce ar fi întîrziat intrarea în oraşul distrus. Dar serviciile secrete de la Seul califică ipoteza atentatului drept cît se poate de îndoielnică. Mai plauzibilă pare altă explicaţie: reluarea subită a traficului feroviar în principalul ei nod după paralizarea vremelnică a circulaţiei trenurilor din pricina trecerii prin zonă a preşedintelui ar putea să-i fi suprasolicitat pe împiegaţi.

I