Cazul Remeş şi libertatatea presei

În ultimii ani am putut constata mai multe cazuri de cenzură disimulată sub aspectul legalităţii, aşa cum se întîmplă şi astăzi. În perioada guvernului Adrian Năstase, procurorii îi arestau nu pe suspecţii de corupţie, ci pe cei cei care publicau acuzaţii de corupţie. Mugur Ciuvică, de exemplu, consilier al fostului preşedinte Emil Constantinescu, fusese arestat şi perchezitionat din cauză că ar fi postat pe Internet informaţii compromiţătoare la adresa primului ministru Adrian Nastase.

În aceeaşi perioadă, Primul Ministru însuşi i-a ameninţat cu închisoarea pe ziariştii de la publicaţia clujeană Provincia care lansaseră o dezbatere despre reîmpărţirea administrativă a ţării. Şeful Guvernului a fost de părere că este o gravă încălcare a Consituţiei şi că cei care ar persevera se supun riscului de a li se deschide dosar penal. Intimidarea a funcţionat şi în cazul acela şi abia tîrziu, după mai mulţi, ani subiectul a putut fi reluat. De fapt Guvernul PSD comitea intenţionat un sofism, confundînd o dezbatere despre organizarea statului cu încălcarea voită, ca formă de nesupunere civică, a actualei organizări a statului.

Astăzi formele acesta de intimidare se repetă. Şefa Departamentului de Ştiri de la TVR, Rodica Culcer, este pusă la zid pentru simplul fapt că şi-a făcut meseria ca orice ziarist care se simte liber şi neintimidat.

Sînt mai multe fapte care trebuie enumerate pe rînd:

1. Consiliul Naţional al Audiovizualului s-a autosesizat prompt şi a dezbătut cazul, dar fără să găsească încălcări ale eticii profesionale. Totuşi pentru că trebuia să se dea Guvernului o satisfacţie, CNA a sesizat Parchetul într-o chestiune care nu are nici cea mai mică legătură cu sfera audiovizualului. Comunicatul însuşi al CNA este relevant, întrucît acolo se recunoaşte că TVR a procedat în limitele eticii jurnalistice. CNA este condus de Răzvan Popescu, impus cu greu în fruntea instituţie de către Partidul Naţional Liberal în acord cu PSD.

2. Senatorul PSD, Adrian Păunescu, membru al Comisiei pentru mass-media, a cerut imediat audierea celor pe care îi consideră vinovaţi de difuzarea acelor înregistrări cu Remeş şi Mureşan. La Camera Deputaţilor secretarul comisiei similare, deputatul UDMR Marton Arpad, un opozant notoriu al reformei în Justiţie şi al dispozitivului judiciar creat de fostul ministru Monica Macovei, a părut să fie mai receptiv la ideea de libertate a presei, dar a găsit că trebuie totuşi intreprinse verificări, din cauză că, după părerea lui, înregistrarea ar avea o provenienţă suspectă.

3. Preşedintele TVR, Alexandru Sassu, după cum a dezvăluit Directoarea de la Ştiri Rodica Culcer, a fost iniţial de acord cu difuzarea înregistrărilor. Ulterior însă a dat înapoi şi a interzis difuzarea unor noi înregistrări. Mai mult, el a condamnat în termeni severi gestul din ziua precedentă, considerînd că ar fi o încălcare gravă a eticii jurnalistice şi a prezumţiei de nevinovăţie. Directorul TVR comite şi el un sofism. Prezumţia de nevinovăţie presupune că un om bănuit de o faptă penală nu este pedepsit pentru fapta lui şi de asemenea că acestuia nu i se retrage nici unul dintre drepturile civile pînă cînd vinovăţia nu este recunoscută de o instanţă de judecată. Dar acest lucru nu poate interzice presei să relateze despre suspiciunile apărute şi nu poate, în general, să interzică nimănui să vorbească şi să facă presupuneri despre cazul în discuţie. Alexandru Sassu a fost impus în fruntea TVR de PSD printr-un troc cu PNL, căruia i se rezervase CNA-ul, aşa cu a arătat mai înainte.

4. În sfîrşit, dar nu în ultimul rînd, chiar Preşedintele Clubului Român de Presă, ziaristul Cristian Tudor Popescu, care s-a ilustrat constant prin exprimări brutale şi de un apăsat subiectivism, a condamnat publicarea acelor înregistri cu Remeş şi Mureaşn, cosiderînd că TVR a decăzut din demnitatea ei profesională pînă la nivelul proverbialului OTV.

Efectul acestor presiuni concertate a fost că TVR a renunţat să mai publice alte înregistrări, dar cenzura nu a funcţionat, deoarece imediat înregistrările interzise au fost postate pe multe site-uri de mare audienţă. Cu vreo 4-5 ani în urmă, administratorii acestor site-uri ar fi fost arestaţi, astăzi totuşi constatăm un progres. Trebuie să remarcăm totuşi că pe lîngă presiunile politice, ceea ce pune în pericol libertatea presei în România, este faptul că ziariştii nu ştiu să se solidarizeze în jurul valorilor proprii: adică în jurul libertăţii de exprimare şi se grupează în tabere adverse, după idiosincrazii nejustificabile şi interese comerciale.