Ce-ți doresc eu ție, biată Românie

Ți-ar sta bine fără patriotismul de fațadă cu care ți se tot sulemenesc mai-marii de 1 decembrie. Dar și fără mască te-aș vedea bucuros, fără copii siliți la chiul de guvernanți inepți, cu vârstnici bine protejați de pandemie, dar fără lockdownuri care să-ți omoare economia și clasa de mijloc; cu lideri care să te iubească mai mult în fapt, decât în vorbă și în gesturi. Care să aibă curajul opiniilor și să înceapă, după o sută și mai bine de ani de la Unire, să facă și o politică internă și una externă autonomă, pe baza intereselor tale reale. Nu pe calapodul și croiala intereselor lor sau ale celor care nu-ți vor binele, ci banii și resursele.

Ți-aș dori o elită demnă de statutul ei, care să fie liberă și responsabilă, nu încruntată și ahtiată după lanțuri, copiind smintelile și revoluțiile culturale ale altora. Care să se îmbărbăteze să conducă și să lupte pentru binele propriei națiuni, al Europei și al vestului, nu pentru te miri cine și avantajele lui. Care să-ți ofere pe lângă spitalele, medicii, școlile și autostrăzile de care ai nevoie, o justiție onestă, refăcută, reîndreptată, fără de care românii fugiți de nedreptatea de pe melagurile tale nu se vor repatria și nu te vor pune pe roate.

Ți-ar trebui cetățeni conștienți că nu mai sunt supuși, locuitori care să nu mai accepte să fie servili și docili când sunt tratați ca vitele de ciuma roșie și compania traseisto-uselistă și care să iasă la vot, alegând partidele care promit credibil reforma reală și dau semne s-o impună. 

Aș vrea ca singura formațiune care trebuie aleasă să-și abandoneze crisparea antireligoasă, fără să-și suspende judecata critică, ca să opteze pentru modernizare autentică și un iluminism conștient de valorile spiritului și tradiției, dar nu și pentru hâdul postmodernism.  

Dar dacă nu ieși la vot pentru că, încrezut și bănuitor din fire, nu crezi că schimbarea e posibilă, dușmanii tăi o vor opera cum nu-ți va plăcea. Dacă nu alegi, căci nu-ți convine deloc ce e, ce are sau ce-a făcut cutare, că nu e ușă de biserică și nu știi unde și-a pierdut fecioria și nevinovăția ori poate nu-ți place mutra, culoarea sau originea lui cutărică, nu te plânge. Tot ei vor ieși. Tot praful se va alege nu doar de țărișoară, ci și de tine și de ai tăi. 

Ți-am dorit și eu, în spiritul unui Emil Cioran, o ”altă geografie și un alt destin”. Dar de unde atâtea miracole? În lipsa lor, abundență de ipocriți și demagogi. Înțelege, o dată pentru totdeauna, că e nevoie de solidaritatea ta reală, în lupta contra tuturor tiraniilor - și nu doar a celora răsăritene, din China până în Rusia și din Iran până la turci, venezueleni, cubanezi, nicaraguani și occidentalii care, chiar dacă nu exaltă dictaturile, speră într-una și la ei.   

Mi-ar plăcea să ai și să păstrezi aliați adevărați, de încredere, gata să se bată pentru libertate și pentru valorile civilizației căreia îi aparții. Aliați, apreciind realmente drepturile fundamentale ale omului, demnitatea, meritul și performanța, nu victimologia și împăciuitorismul; care să nu-și trădeze prietenii și interesele veritabile, investind cu zel, ca să se căpătuiască, în orice, numai în apărarea libertății mai deloc sau fără tragere de inimă.  

Dacă râvna mea e și a ta, iar năzuințele noastre sunt una, dacă simți un imbold puternic să fii în stare să-i dai țării tale ceea ce nu poate avea dacă te complaci stupid în fatalism și demoralizare, dacă jinduiești și tu, din inimă, să-ți ajungă patria la destinul meritat, nu se poate ca aspirația și înflăcărarea ta să rămână nerăsplătite. Visul s-ar întrupa. Aievea ar fi.