Ce fac şeicii cu banii?

În Quatar unul din cinci oameni e bolnav de diabet. În fapt, prosperele ţări arabe din Golf au cei mai mulţi bolnavi de diabet din lume. Acest record statistic reprezintă consecinţa belşugului, a noii afluenţe care s-a abătut fără cruţare asupra fostelor populaţii nomade din zonă.

Potrivit lui Thomas Flock, şeful academei sportive din Quatar, „oamenii trăiau pe vremuri în corturi şi traversau regiunea călare”, în căutarea unor păşuni pentru cămilele lor, ceea ce le asigura consumul necesar de energie şi de calorii. „De câteva decenii încoace, oamenii şi-au înlocuit cămilele cu jeepuri şi nu se prea mai mişcă din loc”.

În Quatar există cea mai mare sală de sport din lume. E una care ar putea găzdui simultan 12 mari evenimente sportive. Emiratul a investit acum 4 ani în complexul său sportiv câteva miliarde de dolari, în speranţa că supraponderalii săi cetăţeni, pe care banii îi dau afară din case, se vor hotărî s-o folosească spre a da jos o parte din kilogramele lor excedentare.

Această investiţie nu e singulară. Visteriile şeicilor din zonă sunt pline până la refuz. Anul trecut, cele 6 monarhii din golf au încasat peste 400 de miliarde de dolari din vânzarea de ţiţei.

Dacă preţul petrolului s-ar stabiliza la doar 100 de dolari barilul, emiratele vor realiza în următorii 12 ani din exportul de aur negru circa nouă mii de miliarde de dolari – o sumă gigantică, fireşte, care se cere reinvestită cu grijă.

Ani la rând, ţările din golf şi-au reamplasat petrodolarii în economiile occidentale, şi în special în cea americană. Lucrurile s-au schimbat după megaatentatele de la 11 septembrie 2001. In siajul unei atmosfere nu foarte binevoitoare faţă de arabi şi musulmani, în SUA, şeicii au început să investească acasă la ei.

În Golf, cele dintâi şcoli şi spitale au apărut în anii 50 şi 60 – odată cu primul val al abundenţei finanţate de petrol. In deceniile următoare nivelul de trai a crescut vertiginos pentru ca în ultimii ani emirilor să le vină ideea să încerce să-şi reducă dependenţa de ţiţei prin diversificarea economiilor lor.

Dubai a obţinut cele mai mari succese în acest efort. Dar, altă consecinţă a prosperităţii, presiunea reformistă lipseşte din zonă şi nu va apărea poate, în mod acut, decât odată cu epuizarea completă a resurselor petroliere.