Ce steag poartă Mircea Diaconu?

Actorul Mircea Diaconu pare a fi unul dintre cei atinşi ireversibil de microbul puterii, după comportamentul său din ultimii ani.

După ce iniţial s-a aflat pe lista candidaţilor PNL pentru alegerile europarlamentare, şeful partidului l-a radiat de pe listă, în urma articolelor apărute în presă care precizau că Mircea Diaconu are interdicţie de a ocupa o demnitate publică pînă în iunie 2015.

În urmă cu o săptămînă fostul senator şi ministru liberal a demisionat din PNL şi a decis să candideze ca independent pentru Parlamentul European: "Vreau să strîng 100.000 de semnături, să candidez independent şi să-mi fac dreptate (...) Este singura variantă ca să-mi iau de pe mine această mizerie pusă de Agenţia Naţională de Integritate", a declarat Mircea Diaconu.

"Mizeria" finală aparţine în fapt Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a dat dreptate ANI. Explicit, în iunie 2012, instanţa supremă a decis definitiv şi irevocabil că Mircea Diaconu s-a aflat în incompatibilitate între anii 2008 şi 2011, cînd a fost şi senator şi directorul Teatrului Nottara. Drept consecinţă a deciziei respective, Diaconu trebuia să demisioneze atît din funcţia de ministru al Culturii cît şi din Senat şi, de asemenea, nu mai avea dreptul să ocupe o demnitate publică timp de trei ani.

Imediat după decizia ÎCCJ, Mircea Diaconu a demisionat din funcţia de ministru, făcînd următoarea declaraţie: "Eu am promis că în cazul în care Curtea Supremă îmi respinge apelul, pentru că niciodată nu am mers în tramvai fără bilet, cobor din tramvai. Eu mă retrag din guvern...".

Nu s-a retras însă şi din Senat. Şi nici Senatul nu s-a conformat deciziei Curţii Supreme, respingînd prin vot solicitarea ANI de a pune în executare sentinţa definitivă şi irevocabilă. Mircea Diaconu avea să demisioneze din funcţia de senator abia la începutul lunii decembrie 2012, după ce, la sesizarea CSM, Curtea Constituţională constata conflictul dintre puterea judecătorească şi cea legislativă în acest caz.

Este evident, din desfăşurarea faptelor, că atît Mircea Diaconu cît şi conducerea PNL ştiau şi ştiu bine consecinţele sentinţei Înaltei Curţi. Cu toate acestea, Diaconu s-a aflat iniţial pe lista candidaţilor PNL pentru Parlamentul European. Fostul senator liberal se încăpăţînează să obţină semnăturile necesare pentru o candidatură ca independent, deşi e sigur că Biroul Electoral Central va respinge această candidatură.

Sînt multe întrebări ce se pun în legătură cu acest război fără miză sau fără o miză la vedere, pe care îl poartă Mircea Diaconu. De ce, de pildă, ziarişti din linia întîi de la Antena3 au devenit agenţii săi electorali? Sau, cum interpretăm declaraţia de susţinere a lui Victor Ponta: "Cred că un om ca Mircea Diaconu ar fi un cîştig în Parlamentul European pentru România."? Este evident că atît cei de la Antena3 cît şi Victor Ponta ştiu foarte bine că Mircea Diaconu are interdicţia de a ocupa o funcţie publică pînă în iunie 2015.

Cazul Mircea Diaconu este un exemplu de transfer al simpatiei publice de la actor la politician: actorul nu se află sub incidenţa legii, deci poate să-l poarte pe politician în spate spre ţinta dorită. Ştim de asemenea de la alegerile trecute că mai mulţi parlamentari şi primari, deşi aveau probleme cu justiţia, au fost aleşi de electorat pentru că erau văzuţi ca "oameni de treabă". Mai ştim şi că ANI a declarat incompatibili peste 30 de parlamentari şi cu mult mai mulţi primari.

În joc pare a fi aşadar regimul incompatibilităţii şi al conflictului de interese, legislaţia actuală fiind frecvent criticată mai ales de către primarii PSD. Precedentul pe care îl creează acum Mircea Diaconu, prin lupta sa cu morile de vînt, poate să conducă la o modificare pe placul Puterii a regimului incompatibilităţii şi a conflictului de interese.