CEDO sufocată datorită incomptenţei tribunalelor naţionale

Conventia Europeana a Drepturilor Omului ofera fara indoiala baza pentru respectarea drepturilor indivizilor, iar CEDO le ofera acestora posibilitatea de a depune plangeri in cazul in care au fost nedreptatiti de tribunalele nationale. De multe ori insa, buna functionare a Curtii Europene a Drepturilor Omului a fost pusa sub semnul intrebarii, din cauza numarului imens de dosare venite anual. La Berlin, Renate Jaeger, unul dintre judecatorii CEDO, a expus problemele cu care se confrunta Curtea de la Strassbourg.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost creata in 1959, iar astazi, ea se confrunta la baza cu aceleasi provocari pe care le are Uniunea Europeana: diversitate vs. atingerea unui consens.

CEDO nu functioneaza ca o curte de apel, ci ia decizii proprii, pe baza Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Atunci cand legile Conventiei,semnate de statele membre ale Consiliului Europei, nu sunt respectate, cetatenii pot depune plangeri la Strassbourg. In anul 2007, au fost depuse 49.000 de plangeri, reprezentand o crestere cu 6% fata de anul anterior. Tot in 2007,plangerile venite din Rusia, Turcia, Polonia si Romania, au reprezentat 50% din totalul proceselor CEDO. Cazurile active in care sunt implicati cetateni romani si pentru care inca urmeaza sa se dea verdicte in 2008, totalizeaza un numar de 12 250, dupa cum arata raportul CEDO.

Renate Jaeger, unul dintre judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului, e de parere ca exista un raport de proportionalitate directa intre incompetenta curtilor nationale si numarul cazurilor venite la Strassbourg. De asemenea, spune Jaeger, necesitatea traducerii dosarelor, scolile diferite de drept ale judecatorilor din diverse tari, cat si incompatibilitatea legilor nationale cu cele ale Conventiei, in special referitoare la cazui ca drepturile homosexualilor, avortul, feritlizarea in vitro, sau pedepsa capitala, aduc dificultati in rezolvarea dosarelor.

Atunci cand se constata violari ale Conventiei, statele respective sunt obligate sa plateasca despagubiri catre cei care au castigat procesele, situatie care duce de multe ori catre modificarea anumitor legi, spune Renate Jaeger:

"Urmarea este ca, in multe cazuri, legile se schimba. In special cand au existat dosare asemanatoare in trecut, statele decid sa implementeze, sau sa modifice legi, astfel inact procesele sa poata fi rezolvate intern, si nu numai la Strassbourg. Un exemplu este cazul Bonjowski, prin care anumite legi au fost schimbate complet in Polonia. A fost, asadar, creat un corp administrativ, astfel incat procedurile curtii sa poata fi controlate. Din nefericire, s-a constatat ca si Germania duce lipsa de anumite legi, atunci cand se pune problema proceselor civile. Si am auzit parlamentari germani, raspunzand acestei provocari, prin a spune ca e mai usor si mai ieftin sa se ajunga la Strassbourg, decat sa se implementeze legi noi. Concluzia pe care o trag de aici, este ca din acest punct de vedere nu suntem cu nimic diferiti fata de tarile din est. "

Din cauza numarului exploziv de plangeri venite anual, eficacitatea si credibilitatea Conventiei au fost puse sub semnul intrebarii de multe ori, ceea ce a dus la nevoia de reforme, care sa limiteze acceptarea anumitor dosare. Astfel de reforme au fost facute in 1998, iar in 2004, asanumitul "pachet de reforme" a fost propus, caruia i s-au impotrivit vehement cateva organizatii nonguvernamentale, ca Amnesty International. Aceasta din urma a considerat limitarea dreptului indivizilor de a se apara impotriva violarii drepturilor omului, ca fiind in neconcordanta cu scopul CEDO.