Cele două feţe ale Parlamentului

Există două planuri ale vieţii parlamentare. Unul este acela al publicităţii politice, iar celălalt al luptei legislative propriu-zise, acolo unde se află adevăratele mize.

PSD a aunţat mai multe moţiuni, dar nici una dintre ele nu intenţionează să şubrezească Guvernul, întrucît dacă ar fi dorit-o, ar fi putut uşor să-l demită cu ajutorul PDL, care şi-a manifestat mereu disponibilitatea. Luni, Emil Boc a anunţat încă o dată că, dacă PSD doreşte, se va asocia pentru introducerea unei moţiuni de cenzură.

PDL a anunţat la rîndul său nu mai puţin de 5 moţiuni, care nu îşi propun nici ele decît să păstreze partidul în centrul atenţiei publice. Este uimitor să constaţi cît de mult timp petrec parlamentarii cu acţiuni de marketing politic şi cît de puţin pentru legiferarea propriu-zisă.

Elaborarea şi amendarea unei legi a devenit de multă vreme apanajul unui grup mic de tehnicieni, adesea invizibil pentru opinia publică, restul ocupîndu-se cu alt tip de activitate (excepţie fac unii membri ai unor comsii de specialitate care au cîştigat de aceea o mare notorietate dublată de o mare influenţă politică aşa cum sînt Sergiu Andon, Lucian Bolcaş, Norica Nicolai, György Frunda).

Se întîmplă ca unele intenţii legislative să fie la rîndul lor doar piese dintr-un scenariu de marketing politic, aşa cum este proiectul PSD de modificare a Constituţiei.

Militanţii avizaţi ai PSD ştiu foarte bine (şi unii au spus acest lucru explicit) că nu se poate modifica Constituţia în două luni de zile, dar social-democraţii utilizeazază această iniţiativă legislativă ca pe o purtătoare de mesaj.

Subiectul taxei pentru prima înmatriculare se găseşte însă la jumătatea drumului dintre marketingul politic şi lupta legislativă reală. La Senat Ordonanţa Guvernului cu privire la aşa numita taxă ecologică a fost respinsă şi nu a mirat pe nimeni că toată lumea (cu excepţia firească a grupului PNL) a fost de aceeaşi părere. La fel ca în cazul majorării pensiilor partidele s-au simţit obligate “să ia partea cetăţeanului”.

Există însă şi planul unei lupte politice încordate şi grave care antrenează actul însuşi al legiferării. Majoritatea consacrată pînă acum (PNL, PSD, PC, UDMR şi PRM) - şi care ar putea fi pe viitor dezminţită - a pregătit o lege care schimbă modul de numire şi revocare a procurorilor anticorupţie.

În Comisia juridică a Senatului a primit aviz favorabil un proiect potrivit căruia şefii parchetelor relevante vor fi desemnaţi de Guvern şi numiţi de CSM.

Scopul a fost ca preşedintele Traian Băsescu să fie eliminat din ecuaţia aceasta, iar procurorii anticorupţie să redevină cu totul inofensivi şi docili ca pe vremea lui Ion Amărie, primul şef al PNA. Lupta este atît de încordată, încît deputaul PC Sergiu Andon (care este şi avocat al lui Adrian Năstase) a putut să declare că purtătorul de cuvînt al CE este un personaj “obraznic”, iar Adrian Severin deputat PSD în Parlamentul european a anunţat şi el că-i va cere acestuia demisia.

Pe acelaşi plan a luptei grave se află intenţia PDL de a amenda legea răspunderii ministeriale. PDL propune revenirea la soluţia Macovei care deschidea un cîmp mai larg acţiunilor judiciare, limitînd imunitatea la miniştri aflaţi în funcţiune. În fine PRM caută, se pare cu toată seriozitatea, să blocheze aplicarea noii legi electorale şi are de partea sa argumente raţionale.

Dacă lăsăm aşadar la o parte accentele caricaturale, putem spune că viaţa politică românească se află într-un moment de luptă acerbă şi de o mare gravitate. Moţiunile sînt doar partea văzută.