"Centre-ancoră" - ce se ascunde în spatele acestei denumiri?

De la 1 august şi-au început activitatea în Bavaria şapte aşa-numite "Centre-ancoră". Acestea sunt responsabile pentru găzduirea refugiaţilor, distribuirea lor la nivelul comunelor, luarea deciziilor şi expulzare. În noile centre se vor lua toate deciziile privind solicitările de azil. De aceea sunt reprezentate în interiorul lor o sumedeneie de alte instiutuţii, între care Oficiul Federal pentru Migraţie şi Refugiaţi (BAMF), Agenţia pentru plasarea forţei de muncă, Oficiile pentru protecţia minorilor, autorităţi pentru Justiţie şi Străini.

Cum a funcţionat procedura până acum?

Cine soseşte în Germania ca solicitant de azil trebuie să se înregistreze la o instituţie de stat pentru a demara procedura. Această instituţie poate fi poliţia de frontieră, Oficiul pentru Străini, un cămin pentru solicitanţii de azil sau un centru de primire. După ce au fost înregistraţi, solicitanţii de azil capătă o locuinţă în care rămân pe durata procedurii.

Centrul de primire Heidelberg nu va deveni "Centru-ancoră"

Markus Rothfuß este directorul centrului de primire "Patrick-Henry-Village" din Heidelberg. În fosta cazarmă a trupelor americane trăiesc în prezent aproximativ 1500 de oameni care sunt înregistraţi acolo, cărora li se cercetează starea de sănătate, care depun cererea de azil şi aşteaptă primele rezultate. La Heidelberg pot fi înregistraţi zilnic până la 600 de solicitanţi de azil. Acolo există şi o grădiniţă şi o secţie de poliţie. Cei cazaţi acolo pot oricând părăsi perimetrul fostei cazărmi. Heidelberg este considerat un proiect-model, datorită structurii sale complexe. Cu toate acestea, landul federal Baden-Württemberg a decis să nu participe la faza-pilot a Centrelor-ancoră.

Ce aduc nou Centrele-ancoră?

Noile centre sunt abilitate să ia decizia finală, inclusiv expulzarea în ţara de origine. Aceasta este marea noutate. În noile centre se vor desfăşura integral procedurile de acordare a azilului. Solicitanţii vor rămâne în aceste centre pe întreaga durată a procedurii. Şi fiindcă procedurile sunt îndelungate, un solicitant poate fi internat acolo pe o durată de până la doi ani.

Viaţă de lagăr, avertizează experţii

Cercetători ai Universităţii Göttingen au studiat efectele posibile ale unor instituţii centrale, cum sunt şi noile "Centre-ancoră". Ce înseamnă a trăi la grămadă cu alţii? Ce dinamică ia naştere în rândul locatarilor? Ce probleme pot fi evitate, ce probleme sunt inevitabile? Oamenii de ştiinţă avertizează cu privire la pericolul izolării, al suprasolicitării psihice şi al carenţelor de integrare a celor siliţi să trăiască în astfel de condiţii. Ţelul de asigurare a unor proceduri de azil umane şi accelerate nu va putea fi atins, avertizează Sabine Hess, co-autoare a studiului.

Ce probleme au existat, ce s-a schimbat?

De la sosirea în masă a refugiaţilor în Germania, în 2015, procedura de azil a fost centralizată. Între timp există o procedură digitalizată de înregistrare în cadrul BAMF iar registrul central de evidenţă a străinilor poate fi accesat online. În 2015 şi 2016 numărul solicitărilor de azil a crescut considerabil, astfel că lucrătorii BAMF au fost suprasolicitaţi iar procedurile de azil au devenit tot mai îndelungate.

Cu ajutorul aşa-numitului sistem EASY, solicitanţii de azil sunt împărţiţi între diversele landuri federale. Ei pot fi repartizaţi, după ce au fost înregistraţi, în cu totul altă parte a ţării. Procedura de azil se derulează centralizat, prin BAMF, dar cazarea şi îngrijirea solicitanţilor de azil şi a refugiaţilor diferă nu doar de la un land la altul, ci şi de la o comună la alta. Până acum nu există un standard unitar la nivelul Germaniei în privinţa găzduirii refugiaţilor.

Nici noul model bavarez nu rezolvă această situaţie. Experţii văd în acest proiect mai degrabă o metodă de descurajare a sosirii refugiaţilor decât o îmbunătăţire a sistemului. Dar ministrul federal de Interne, Horst Seehofer, solicită deja înfiinţarea de noi astfel de centre.