Ceremoniile realității: Instituția imposturii

Una dintre moștenirile comuniste, poate cea mai trainică și virulentă, este impostura, care macină societatea românească de la vulg pînă la cercurile cele mai înalte ale puterii: politice, administrative, militare, judecătorești, economice, financiare, sau epicentrele Educației, Sănătății, Culturii și încă altele. Această plagă conservă o mentalitate retrogradă și alăptează un spirit totalitar gregar al improvizației comunitare, fără nici o șansă de devenire a civilizației prin cultivarea și promovarea valorilor. 

Impostura politică își are rădăcinile în regimul comunist totalitar, în care un lăcătuș mecanic, de pildă, era promovat peste noapte ca maistru sau șef de secție în uzina care era a „întregului popor “, iar apoi, după un stagiu la Ștefan Gheorghiu, era integrat în aparatul de cadre al partidului. Ideologizarea pălmașilor a fost una dintre metodele prin care regimul comunist și-a asigurat puterea și longevitatea, asta în timp ce specialiștii din toate domeniile înfundau închisorile comuniste. Gheorghiu-Dej și Ceaușescu au profitat din plin de sărăcia și ignoranța maselor pentru a-și duce la bun sfîrșit scopul de îndobitocire a populației. 

Lipsa revoltelor de amploare, precum cele din Ungaria sau Cehia (exceptînd greva minerilor din Valea Jiului din 1977 și pe cea a muncitorilor de la uzina Steagul Roșu din Brașov din 1987, revolte însă incomparabile cu cele de mai sus), descrie o Românie tăcută, înfricoșată și flămîndă, ai cărei cetățeni își pierduseră speranța că regimul totalitar va fi vreodată înlăturat. 

Dar pe acest fond al platitudinii și lehamitei instalate în cea mai mare parte a societății, impostura a fost practicată la o scară cu nenumărate trepte. A fost și aceasta o supapă de care activiștii de la vîrful puterii știau, ba chiar o încurajau. Poate cea mai mare impostoare a regimului comunist a fost Elena Ceaușescu, doctor și academician, savant de „renume mondial“. De la consoarta lui Ceaușescu pînă la promovarea în posturi, în general politice, a unor analfabeți, impostura a guvernat societatea. 

Instituția național-comunismului de cumetrie a promovat oportunismul și impostura ca instrumente care să conducă România spre „cele mai înalte culmi ale progresului și civilizației.“ Activiștii știau de bună seamă că un individ ajuns să ocupe un post fără a avea pregătirea necesară, dar în spatele căruia se afla o pilă din sistem, devenea un individ fidel politicii partidului. De la simpli "sclavi pe plantație", o serie de oportuniști ajungeau să ocupe posturi de conducere în ministere, în fabrici și uzine, în instituții cu sigla partidului comunist. 

Impostura nu are dosar penal

După decembrie ’89, impostorii și-au continuat marșul, parcă și mai înflăcărat. Primul dintre ei a fost Ion Iliescu, cel care în 22 decembrie s-a autoproclamat președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale. Pentru a suci mințile oamenilor, fostul nomenclaturist comunist a cooptat în noul organism al puterii politice și cîțiva intelectuali opozanți ai regimului, printre care Doina Cornea, Laszlo Tokes, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, care ulterior s-au retras din frontul măsluit. Iliescu a profesat impostura așa cum o făcuse și în regimul lui Ceaușescu. În complicitate cu noua Securitate, a căutat și găsit în cotloanele fostului regim politic liota potrivită care să-i țină spatele în schimbul donării unor posturi de conducere nu doar în zona pur politică, ci și în infrastructura acesteia reprezentată de pîrghiile economiei și ale instituțiilor nepolitice. 

Mai în zilele noastre, Liviu Dragnea, cel mai influent politician după Iliescu și Băsescu, a fost și cel mai mare apostol al imposturii. „Pentru că putem“ (Codrin Ștefănescu), Dragnea a promovat în funcții importante de conducere beizadele, indivizi cu liceul la zi, dar fără să fi promovat bacalaureatul, secretare, metrese și mulți alți indivizi care nu aveau în nici un fel vreo legătură cu fișa postului.

Să luăm cazul fostului prim-ministru Viorica Vasilica Dăncilă, o agramată care a făcut de rușine limba română și care a fost tot timpul mandatului o supusă trup și suflet a lui Dragnea. Asemenea țărăncilor, mergea tot timpul cu doi-trei pași în urma apostolului de la Rahova. Dacă s-ar fi respectat cît de cît, altfel spus dacă și-ar fi văzut lungul nasului, ar fi putut să refuze chemarea lui Dragnea de a o planta în fruntea guvernului. Dar nu, impostura a fost cea care a propulsat-o în fruntea executivului, după care a venit însă și reversul medaliei: a pierdut alegerile prezidențiale cu un scor lamentabil, a pierdut conducerea partidului, pentru a fi apoi trimisă pe tușă de pe listele pentru alegerile parlamentare. 

Andrei Pleșu scria sub titlul „Epidemia de impostură“: „Un guvern care se luptă să anuleze alegerea unui jurist român într-un important post european e… patriotic pînă la disperare. E patriotic să numești un prim-ministru cu mari greutăți în folosirea limbii române și fără nici o performanță profesională notabilă (după nouă ani petrecuți, în anonimat, la Bruxelles), e patriotic să faci legi cu «specialiști» formați la «fără frecvență», să trimiți în Parlamentul European, ca reprezentanți ai poporului român, figuri notorii ale vieții publice (politice și intelectuale) cu nume răsunătoare: Grapini, Frunzulică, Țapardel, Zoană. (Dilema veche, 14-20 februarie 2019)

Un alt exemplu de impostură crasă este cel al fostului ministru de Interne Carmen Dan, care a ocupat această funcție în guvernele Grindeanu, Tudose și Dăncilă. A aterizat în politică din scaunul de secretară a unei școli generale din Videle. Este evident că în toate cele trei guverne pesediste a fost jucată pe degete de generalii cu multe stele din Poliție și Jandarmerie, dar și din serviciile secrete. Intervenția violentă a jandarmilor în timpul manifestației din 10 august 2018 din Piața Victoriei i se datorează în măsura în care a fost executantul fidel ordinelor lui Liviu Dragnea.

Atunci cînd copiii sînt întrebați ce vor să ajungă în viață, unii dintre ei răspund răspicat că vor să ajungă șefi. Și dacă nu vei ajunge șef, ce meserie îți alegi? îl întreabă părintele pe copil. Tot meseria de șef, pentru că alt șef, care îmi e prieten, mă va ajuta să ajung ca el.

Copiii nu pot fi impostori, desigur. Dar unii, mai măricei, se uită în jurul lor și văd.