1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Chişinăul „tace ca un complice” în problema combaterii traficului de femei

Vitalie Călugăreanu4 iulie 2008

Chişinăul a mai primit un „cartonaş galben” din partea ONU pentru pasivitatea suspectă de care dă dovadă în combaterea traficului de fiinţe umane.

https://p.dw.com/p/EWHc

Raportul privind traficul de persoane pe anul 2008, lansat acum o lună de Departamentul de stat american arată că Republica Moldova a decăzut în ultima categorie de risc în ceea ce priveşte traficul în scopul exploatării sexuale.

Directorul executiv al Biroului Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Crimă, Antonio Maria Costa, a avut o întrevedere cu premierul moldovean Zinaida Greceanîi căruia i-a reproşat faptul că Guvernul „nu a întrunit standardele minime pentru eliminarea traficului de persoane şi nici măcar nu a depus eforturi semnificative pentru a le întruni”. Mai mult, responsabilul ONU a menţionat pentru prima dată că organizaţia pe care o reprezintă este alarmată de situaţia în domeniul traficului cu arme şi de contrabanda din şi prin regiunea transnistreană.

Potrivit ultimului raport al Departamentului de Stat al SUA privind traficul de persoane, „trezeşte îngrijorare deosebită lipsa progresului în investigarea presupusei complicităţi a unor funcţionari de stat din Republica Moldova în cazuri de trafic”. Moldova este considerată o importantă ţară de origine şi, într-o măsură mai mică, o ţară de tranzit pentru traficul de femei şi fete în scopul exploatării lor sexuale. Se estimează că peste 1% din cei peste 750.000 de cetăţeni moldoveni care lucrează peste hotare sunt victime ale traficului. Femeile din Moldova sunt cel mai des traficate în Turcia, Orientul Mijlociu, inclusiv în Emiratele Arabe Unite şi în Israel. Principala destinaţie a minorilor moldoveni traficaţi în scopul exploatării sexuale şi prin muncă este Federaţia Rusă.

Departamentul de stat a mai constatat că Guvernul de la Chişinău a cheltuit foarte puţine surse financiare proprii pentru combaterea traficului de persoane, dovadă că această problemă nu deranjează autorităţile moldovene. Cât n-ar suna de cinic, dar, în opinia reprezentanţilor unor ONG-uri specializate în combaterea şi reabilitarea victimelor traficului de fiinţe umane, administraţia de la Chişinău „tace ca un complice” atunci când i se cere să întreprindă măsuri pentru dezrădăcinarea acestui fenomen.

Preşedintele Vladimir Voronin i-a cerut recent ministrului moldovean de Interne, să demită jumătate din angajaţii Centrului de Combatere a Traficului de Fiinţe Umane după ce s-a descoperit că unii poliţişti din cadrul acestei structuri făceau parte din reţelele de trafic. Cu toate acestea, de la începutul anului un singur poliţist ajuns pe banca acuzaţilor, dar şi acesta este cercetat în stare de libertate. Legea penală moldovenească prevede de la 7 ani până la închisoare pe viaţă în cazul infracţiunii de trafic de persoane.

Vicepremierul Victor Stepaniuc a declarat recent că Executivul va aloca în viitor mai multe surse financiare organizaţiilor neguvernamentale pentru ajutorarea victimelor traficului şi va contribui la îmbunătăţirea legislaţiei şi a actelor normative ce reglementează activităţile de combatere a acestui fenomen antisocial.

Din cele 516 infracţiuni ce ţin de traficul de fiinţe umane, înregistrate anul trecut de poliţie, doar 150 au ajuns să fie examinate de instanţele de judecată din Republica Moldova.