China cu o lună înaintea deschiderii Jocurilor Olimpice

Într-o lună se deschid la Beijing Jocurile Olimpice. China doreşte să se prezinte ca o ţară modernă, deschisă spre lume. Protestele din Tibet împotriva încălcării brutale a drepturilor omului au arătat însă şi cealaltă faţă a ţării şi doar tragedia cutremurului care a lovit China a reapropiat-o de Occident. La ora actuală impresia este aceea că această ediţie a Olimpiadei este extrem de politizată.

13 iulie 2001 a fost o zi de mare entuziasm la Beijing. Zeci de mii de oameni s-au îndreptat atunci spre Piaţa Păcii Cereşti din centrul capitalei pentru a sărbători desemnarea oraşului ca centru al desfăşurării Jocurilor Olimpice în 2008. Această zi din iulie de acum şapte ani a fost şi o zi de speranţă, de promisiuni şi aşteptări. Vicepreşedintele Comitetului de participare, Liu Jingmin a precizat că decizia va stimula cu siguranţă respectarea drepturilor omului. Şi Comitetul Olimpic Internaţional s-a gândit atunci că aşa va fi. Dar fostul Director General al Comitetului Olimpic Internaţional a atras atenţia asupra încălcării drepturilor omului, exprimâdu-şi totodată speranţa că în şapte ani situaţia se va schimba cu siguranţă.

Într-adevăr în 2008 multe s-au schimbat în China, unde produsul social brut s-a dublat aproape. În 2003 China a reuşit pentru prima dată să trimită un om în spaţiul cosmic şi o nouă generaţie a venit între timp la conducerea ţării. Multe însă au rămas însă la fel. Libertăţile cetăţeneşti şi drepturile omului sunt masiv încălcate. Cei care gândesc altfel sunt ameninţaţi în orice clipă cu închisoarea. Chiar dacă situaţia nu poate fi comparată cu teroarea pură a campaniilor din vremea lui Mao Tze Dong, promotorii şi apărătorii drepturilor omului sunt mereu împiedecaţi în activităţile lor. Internetul este cenzurat şi nicăieri în lume nu se află în închisori atâţia ziarişti ca în China.

Pe parcursul pregătirilor pentru Olimpiadă, ţara şi-a putut dovedi întreaga ei forţă şi capacitate. Imense resurse au fost mobilizate la ordinul celor de sus. S-au dus campanii de educare a populaţiei de a învăţa engleza sau de comportament, de exemplu în staţiile de autobuze. Au fost lansate proiecte generoase de creare a infrastructurilor, au fost construite noi staţii de metrou iar aeroportul a fost extins. Noul stadion naţional reprezintă deja o minune arhitectonică. Dar toate aceste dovezi de putere şi energie sunt contracarate de slăbiciunile care există în lipsa principiilor unui stat de drept, în comportamentul faţă de cei care au o altă opinie.

Reacţiile Chinei la protestele din Tibet din martie nu au fost cele ale unui stat puternic, deschis, modern. Guvernul chinez nu precupeţeşte nici un efort pentru a demonstra că este modern. 30 de miliarde de euro s-au investit în construcţia infrastructurilor olimpice. În jurul capitalei fabricile şi-au încetat activitatea pentru a demonstra că cerul Beijingului este albastru.

Strălucirea noilor stadioane, stăpânirea tehnicilor moderne nu pot face din Jocurile Olimpice însă o adevărată sărbătoare a tineretului de pretutindeni. Şi de aceea conducerea chineză trebuie să înveţe în sfârşit că măreţia unei ţări este dată de cultura ei şi mai ales de atitudinea de respect faţă de oameni, indiferent de felul cum gândesc.