Cine, ce daruri primeşte de Crăciun …

Sub pomul de Crăciun nu se află nici un dar, crengile neîmpodobite erau lipsite de cetină, bradul a rămas verde şi încărcat de daruri doar în partea superioară: bijuterii, cecuri bancare, limuzine, haine scumpe, sticle de şampanie, cabane, vile, avioane, lumânări aprinse.

În vârf, aurita acvilă, sus totul, jos şi la mijloc nimic.

Tradiţionalul pom de Crăciun, despuiat de aura sa religioasă, transformat într-o emblemă a societăţii dobândeşte o încărcătură socio-politică lansând de pe coperta amintitei reviste un mesaj neliniştitor: în Germania, dreptatea socială are găuri mari …

Crasa discrepanţă între săraci şi bogaţi, după rapida dispariţie a păturii de mijloc a fost tematizată moralizator de liderii de la Berlin, cu minime intermitenţe, în cele patru săptămâni de „Advent”, premergătoare Crăciunului.

Vitregită de conţinutul său religios, desacralizată, comercializată în exces, Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost pervertită într-un resort al consumului nelimitat, într-un pretext de pseudo-dispute stinse de ritualul oferirii şi primirii darurilor încă înainte de a fi început cu adevărat.

Răsfoind revista DER SPIEGEL, o altă imagine a Sărbătorii ne întâmpină: un alai interminabil de sănii pline cu cadouri, zburând în ceruri deasupra norilor, trase de reni, teleghidate de îngeraşi graţioşi şi dolofani, conduse de vajnici Moşi Crăciun cu bărbi de nea, fluturând în vânt, îi informează pe cititori că socotelile bine făcute garantează reuşita afacerii graţie unui anumit software.

Or, indiferent ce software s-ar folosi, unele socoteli rămân strâmbe neputându-se explica cum şi de ce un manager poate câştiga de 126 de ori mai mult decât un simplu muncitor, cum se face că veniturile populaţiei în stare de precaritate au scăzut cu 13% în timp ce 10% din populaţie, corespunzând părţii verzi şi pline de daruri şi podoabe a copacului de Crăciun de pe coperta revistei, şi-a mărit în acelaşi interval veniturile cu 31%. Ban la ban trage … s-ar putea spune.

O altă imagine: în haine de Moş Crăciun, o mână de demonstranţi în faţa sediului unde se desfăşura Congresul partidului creştin-democrat protesta împotriva noilor salarii ale foamei – cum pot fi etichetate pe drept cuvânt aşa zisele salarii minime în Germania, mai scăzute decât în Luxemburg, Irlanda, Franţa, Marea Britanie, Olanda, Belgia.

Cât despre salariile reale în Republica Federală acestea au avut cea mai scăzută creştere în perioada 2000 - 2006, de doar 1,3% în comparaţie cu Marea Britanie, Danemarca, Statele Unite, Franţa, Olanda, Austria.

În aceste împrejurări nu-i de mirare că băncile oferă „credite de Crăciun” celor cu buzunarele goale, credite de care serviciile de protecţie a consumatorilor îi avertizează pe eventualii amatori să nu uzeze, fiind acestea pasibile de a-i împinge într-o fatală spirală a datoriilor …

Dar se mai poate întâmpla ca dar din dar să se facă rai: cine a primit cadouri nedorite, le poate oferi mai departe celor săraci, aşa cum se întâmplă în lucrativa Elveţie, într-un program organizat de Crucea Roşie. În pragmatica Americă, pentru a evita astfel de situaţii, se recomandă cadourile sub formă de cecuri, după ce s-a constatat că pagubele create de diferenţa dintre costul real al cadourilor şi valoarea morală pe care le-o atribuie primitorul, s-ar cifra la 16 miliarde de dolari anual …

Pe un ton moralizator, în perioada de „Advent” cancelara Angela Merkel îi învinuia pe manageri de lăcomie. Dar căpitanii economiei în plină creştere, nu par a avea mustrări de conştiinţă, metehnele bunului samaritean, omenia Sfântului Martin să-şi împartă mantia cu cei înfriguraţi şi oropsiţi sau fervoarea Sfântului Francisc. Tăcerea în care se învăluie marii manageri sub ropotul de reproşuri, constata deunăzi ziarul DIE WELT, nu este o reacţie de autoapărare, ci mai degrabă mărturia siguranţei de sine, a conştiinţei că nu li se poate întâmpla nimic. Fiindcă, deşi pândiţi şi ei de pericolul pierderii slujbei de azi pe mâine, compensaţiile, dinainte stabilite în contracte sunt fabuloase … Când cazi de foarte sus te poţi lovi mai tare.

Cât despre informaţiile difuzate în aceste zile de agenţiile de presă, potrivit cărora cetăţenii sunt enervaţi de febra cumpărăturilor, sunt stressaţi de pregătirile de Crăciun, de obligativitatea de a face cadouri, ele au mai mult decât un rol consolator, putând fi şi o invitaţie morală, de a reveni, fie şi pentru doar câteva zile, la tradiţiile spirituale şi la ritualurile religioase ale Sărbătorii Naşterii Domnului, ale reîntoarcerii luminii pe bolta cerească şi a speranţelor de mai bine, în suflet.