Cine conduce lumea?

Sueddeutsche Zeitung din Muenchen relevă că „poliţia efectuează razii” la domiciliile unor bancheri; iar foştilor manageri ai unei bănci germane li se cere să retrocedeze prime în valoare de milioane de euro, după ce instituţia lor monetară s-a văzut zdruncinată de speculaţii financiare care au dus-o în pragul falimentului.

În răstimp o ploaie de bani se abate asupra Georgiei. Că ţările occidentale au hotărât să ajute mai generos decât sa crezut mica ţară democratică din Caucaz după confruntarea ei militară ei cu uriaşa Rusie supără presa moscovită. Susţinerea apuseană, menită să refacă infrastructura gruzină şi să-i ajute pe cei peste o sută de mii de refugiaţi interni să-şi reclădească vieţile e interpretată de ziarul Vremia Novosti ca un sprijin acordat întru stabilizarea conducerii prooccidentale a Georgiei. Totodată, fondurile promise Georgiei la conferinţa donatorilor de la Bruxelles au drept scop să reducă dependenţa energetică a vestului de Moscova prin intermediul promovării proiectului Nabucco şi a construcţiei ori întreţinerii conductelor de ţiţei şi gaze care să ocloească Rusia, mai relevă acelaşi ziar. Tot la Moscova, Kommersant ironizează efortul financiar apusean, considerând că de banii promişi guvernului prooccidental de la Tbilisi va sfârşi prin a profita alt preşedinte decât Saakaşvili.

La rândul lor, ziarele germane s-au lansat în controverse privind iniţiativa cancelarului Angela Merkel, de a asocia oficialităţile de la Berlin şi guvernele regionale într-un efort comun de ameliorare sensibilă a învăţământului. În Germania acest domeniu ţine de atribuţiile regiunilor. Or, după cum relevă Frankfurter Allgemeine Zeitung, landurile „pe de o parte resping ingerinţa cabinetului federal în afacerile regionale, pe de alta îi cer aceluiaşi guvern să le aloce fonduri suplimentare” pentru instruirea elevilor şi studenţilor.

Spaţii ample se alocă fireşte celor mai mari schimbări actuale, celor iscate de criza financiară. Islanda, scrie ziarul berlinez Die Welt „a devenit Noua Republică Dominicană”. Fiindcă, adusă de criză în pragul bancrutei, insula din Atlantic „îşi converteşte sărăcia în virtute”, devenind un paradis turistic, graţie masivei ieftiniri a preţurilor.

In fine, ziarul elveţian Neue Zuercher Zeitung se întreabă „cine oare guvernează lumea”. Sub loviturile actualei crize financiare şi ale ascensiunii unor ţări precum Rusia şi China, occidentul, afirmă ziarul, „şi-a pierdut încrederea în sine” şi-şi vede tot mai grav erodate valorile.

Citându-i pe participanţii la un simpozion organizat de fundaţia BMW, ziarul constată că unii experţi şi diplomaţi consideră că SUA s-ar afla irepresibil în declin. Potrivit unor voci, America ar fi „excesiv de egoistă şi incapabilă să înveţe din greşeli, în timp ce europenii ar fi pur şi simplu prea slabi pentru a mişca ceva fără ajutor american”.

Pe ambele maluri ale Atlanticului s-ar extinde „dezorientarea, pesimismul şi chiar ura de sine, mahmureala geopolitică” datorându-se nu doar crizei financiare şi apariţiei unor noi puteri, ci şi dezagregării propriilor norme ideologice şi convingeri morale.

Reflectând la proorocirile privind degringolada americană ziarul elveţian aminteşte că „şi în anii 80 SUA au trecut printr-o criză bugetară de amploare şi li s-a prevestit iminenta decădere”. In fapt, mai notează cotidianul, „în sudul Asiei, unde rivalitatea dintre puterile nucleare indiană şi pakistaneză, perena problemă afgană şi terorismul islamist s-ar putea lesne amesteca într-un cocteil exploziv şi isca o deflagraţie imensă America rămâne singura putere, care conferă regiunii un minim de stabilitate”.