Coşmarul din spatele "visului american"

Într-o perioadă în care compatrioţii săi erau preocupaţi de goana dupa aur şi explorau noile frontiere din vestul continentului american, Edgar Allan Poe prefera să se aventureze în abisurile sufletului uman. Cel mai de seamă reprezentant al romantismului american, născut pe 19 ianuarie 1809 la Boston, nu s-a sfiit să abordeze teme deloc populare în timpurile sale, cum ar fi moartea, macabrul, răul ce se ascunde în fiecare suflet, viziunile apocaliptice şi stările halucinatorii. Maestrul romantismului întunecat a revoluţionat literatura americană şi a anticipat chiar unele aspect ale psihanalizei prin observaţiile sale psihologice de o subtilitate ieşită din comun.

Admirat de Baudelaire, Mallarme şi Stephen King

Proza sa a îmbinat teritoriile vieţii şi ale morţii şi a permis imaginarului o nouă incursiune în literatură prin povestiri precum "Aventurile lui Gordon Pym", "Cărăbuşul de aur" sau "Prăbuşirea casei Usher". Edgar Allan Poe a intrat în istorie şi ca părinte al romanelor poliţiste. În acelaşi timp, reprezentanţi celebri ai genului horror, precum Stephen King, îl revendică drept predecesor.

Ca cei mai mulţi deschizători de drumuri, Poe nu s-a bucurat de prea mult succes literar in timpul vieţii. Printre puţinii săi admiratori contemporani se numără Charles Baudelaire şi Stephane Mallarme, care i-au tradus poeziile în limba franceză şi le-au promovat în spaţiul cultural parizian, unde au fost receptate în cercurile simboliştilor. Baudelaire, autorul "Florilor răului", avea o afinitate literară, dar şi sufletească deosebită faţă de colegul de breaslă din Statele Unite, despre care scria : "În literatura fiecărei ţări există oameni pe fruntea cărora este întipărit cuvântul "neşansă". Dacă privim însă cu mai mare atenţie, găsim în spatele acestor frunţi încruntate un talent divin, de pildă la Edgar Allan Poe. Sunt convins că societatea din Statele Unite reprezenta o temniţă uriaşă pentru spirite artistice revoluţionare de talia lui Poe, şi că poetul a încercat toată viaţa să evadeze din această atmosferă."

Reversul întunecat al principiului speranţei

Poe, unul dintre cei mai importanţi precursori ai poeziei moderne din secolul 20, a evadat în literatură, dar şi în lumea drogurilor şi a dependenţei de alcool. Viaţa lui pare opusul "visului american" al prosperităţii şi succesului, invocat atât de des de noul preşedinte Barack Obama. Edgar Allan Poe, fiul a doi actori americani săraci, şi-a pierdut părinţii la vârsta fragedă de doi ani şi a fost crescut de un unchi care l-a privat de orice afecţiune umană. La doar 17 ani, talentatul tânăr a fost admis la Universitatea Jefferson din Charlottesville, pe care a părăsit-o însă cu doar un an mai târziu pentru că îşi pierduse banii la jocurile de noroc. Nu a rezistat prea mult nici la Academia Militară West Point, unde s-a înrolat după întreruperea studiilor: în 1831, poetul a fost dat afară în urma acuzaţiei de "libertinism şi insubordonare". Poe încălcase dinadins regulamentul, pentru a se elibera de constrângerile lumii militare pe care nu le mai suporta.

Chinuit de depresii, gânduri sinucigaşe şi alcoolism, s-a refugiat în casa mătuşii sale din Richmond, unde s-a îndrăgostit de propria verişoară, Virginia Clemm, în vârstă de doar 13 ani. După căsătoria cu adolescenta, Poe şi-a câştigat existenţa ca jurnalist şi scriitor în zona New York-ului. Şocul provocat de moartea tinerei soţii în 1847, răpusă de tuberculoză, l-a aruncat din nou în abisurile celor mai sumbre depresii. La doar doi ani mai târziu, Edgar Allan Poe s-a stins din viaţă în circumstanţe care nu au fost nici până astăzi elucidate pe deplin. Potrivit versiunii celei mai răspândite, a murit de infarct după un exces alcoolic de mai multe zile, la vârsta de doar 40 de ani.