Coaliție împotriva Statului Islamic - dilema lui Putin

Președintele Putin se întreabă probabil ce nu a mers. Se părea că Rusia profită de pe urma implicării sale în Siria. America a fost prinsă pe picior greșit când Rusia a pornit campania siriană în septembrie; în plus, după atacurile teroriste de la Paris, precedate de cel asupra unui avion rusesc de pasageri, se părea că Rusia și Franța deveneau tot mai apropiate în ofensiva lor împotriva Statului Islamic.

Dar ce diferență enormă pot cauza doar 17 secunde. Se pare că aceasta a fost durata pentru care bombardierul rusesc a violat spațiul aerian al Turciei. Rusia neagă în continuare că avionul ar fi intrat în spațiul turcesc. Presa rusă a dat publicității între timp numărul aparent al violărilor spațiului aerian al Greciei de către avioanele militare turcești - de 2.244 de ori doar în 2014. Rusia a fost avertizată atât de NATO, cât și de Turcia că violările spațiului aerian nu vor fi tolerate, dar Moscova nu a luat în serios aceste semnale.

Mai semnificativ, incidentul turco-rus au permis SUA să se regrupeze, pentru a recupera terenul pierdut în septembrie. Doborârea avionului militar rusesc ar arăta cât de greșită este strategia Moscovei împotriva țintelor SI. Armata americană acuză Rusia că prezintă rezultate înfrumusețate ale acțiunilor sale din Siria iar colonelul Steve Warren, purtătorul de cuvânt al coaliției americane din Bagdad, susţine că bombardamentele rusești ar fi provocat până acum moartea a peste 1000 de civili, o acuzație respinsă de Kremlin.

În acest context, Putin a sugerat că interesele americane și cele rusești nu ar fi atât de diferite și a spus la o conferință de presă la Moscova că Rusia nu reprezintă o amenințare pentru nimeni.

Statul Islamic se finanțează din vânzări de țiței

Președintele rus a acuzat însă America pentru expansiunea SI în Siria și Irak, după ce grupări susținute de americani ar fi vândut arme celor care plăteau mai mult în regiune (oamenii SI), în timp ce SUA nu au reușit nici să pună capăt vânzărilor de petrol cu care Statul Islamic se finanțează. Analiștii estimează că aceste fonduri de care dispune SI s-ar situa între 250.000 și 1,5 milioane de dolari pe zi. Putin a acuzat și Turcia că permite traficul cu țiței prin frontierele sale. El susține că granițele turco-siriene nu ar fi doar o sursă de refugiați, ci și de transporturi ilegale de țiței, care sunt cumpărate apoi de statele G20, finanțând astfel tocmai inamicul pe care încearcă să-l învingă.

Moscova are dreptate în acest aspect. Țițeiul are propria compoziție chimică specifică, ceea ce face posibilă depistarea surselor sale. Dacă s-ar dori stoparea finanțării SI, ar fi trei variante aplicabile:

a) stoparea activităților de prelucrare la sursă sau înainte ca produsul să ajungă în piață,

b) depistarea și sancționarea vânzătorilor, dacă țițeiul a fost deja vândut,

c) după vânzare, urmărirea traseului banilor și înghețarea conturilor bancare în care ajung fondurile.

Rusia susține că aceste variante nu se aplică și a anunțat că a decis să oprească singură țițeiul la sursă. Moscova susține că Turcia ar fi principalul beneficiar de pe urma acestor tranzacții ilegale cu petrol, ceea ce ar face Ankara complice cu teroriștii. Premierul rus Dmitri Medvedev a declarat, fără a da nume, că anumiți responsabili turci sunt implicați în vânzarea țițeiului din producția aflată sub controlul Statului Islamic.

#boycottTurkey

Doborârea bombardierului rusesc de către Turcia și împușcarea piloților ruși, în timp ce aceștia se parașutau, de către rebeli turcmeni care strigau "Allahu Akbar" nu au fost deloc pe placul Moscovei. Protestatarii au aruncat cu ouă și roșii în ambasada turcă de la Moscova iar Kremlinul a cerut agențiilor de turism blocarea tuturor ofertelor pentru Turcia. Sancțiunile economice impuse de Rusia ar putea costa economia turcă până la 30 de miliarde de dolari anual, în condițiile în care până la 4 milioane de turiști ruși vizitau anual Turcia. Autoritățile sanitare ruse au sporit controalele asupra produselor de import din Turcia și susțin că 15% dintre acestea nu ar îndeplini standardele de siguranță pentru consum. O mișcare pe care Rusia o face adesea când vrea să pedepsească un alt stat. Pe rețelele de socializare sunt numeroase hashtag-uri de genul #boycottTurkey iar premierul Medvedev a anunțat revizuirea proiectelor comune de investiții ruso-turce.

Provocarea lui Hollande

În acest context complicat încearcă președintele Franţei, Francois Hollande, să atragă Rusia de partea unei coaliții mai ample împotriva SI. Pe moment, Rusia este într-o alianță în doi cu Iranul. Occidentul susține că aceste două țări vizează de fapt să consolideze poziția lui Assad. După întâlnirea dintre Putin și liderul suprem iranian, aiatolahul Ali Khamenei, mesajul a fost însă puțin diferit. A fost despre limitarea intereselor externe în ceea ce privește alegerea unor noi lideri pentru Siria sau impunerea celor doriți de Moscova și Teheran.

Rusia a dat însă recent un semn că ar fi dispusă să se gândească la o Sirie fără Assad. Moscova susține că se opune ferm oricărei interferențe în afacerile interne ale unui stat suveran (chiar dacă nu respectă suveranitatea spațiilor aeriene ale diferitelor țări). În plus, amestecul în politica internă a țărilor arabe nu a dat până acum rezultatele dorite. Totuși, Moscova s-ar putea vedea în curând obligată să se alăture dialogului privind o coalizare mai largă cu vestul.

Putin va avea de decis ce este mai important: anihilarea SI și implicarea în viitorul Siriei sau menținerea la putere a lui Assad și păstrarea bazei militare rusești din Siria, la Marea Mediterană. Pe termen lung însă, Rusia trebuie să știe că, pentru a avea ceva de spus, trebuie să stea la masa mai mare, unde jucătorii cei mai mari fac strategia.