Africa, adevărata provocare

Actuala criză a refugiaţilor din Europa are cauze imediate: războaiele civile şi haosul din Orientul Apropiat. Fenomenul în sine este însă unul de durată. Actuala migraţie reprezintă începutul unei noi epoci, care va dura cel puţin un secol.

Motivul: populaţia din Africa se va dubla până în anul 2050, ajungând de la 1,2 miliarde la 2,4 miliarde, pentru ca în anul 2100 pe continent să trăiască nu mai puţin de 4,2 miliarde de oameni (potrivit prognozelor Naţiunilor Unite). Altfel spus, acolo vor trăi de opt ori mai mulţi oameni decât trăiesc acum în Uninea Europeană. Un studiu realizat de centrul american de studii PEW prevede o explozie demografică similară în lumea islamică.

Dacă în ambele regiuni, războaiele, haosul, foametea, otrăvirea mediului înconjurător vor continua să domine, atunci nimeni nu va mai putea sta în calea refugiaţilor disperaţi.

Strategie comună europeano-africană

Puternica presiune demografică, ale cărei efecte ajung acum şi în Europa, este foarte prezentă în ţările de origine ale refugiaţilor. Europa are nevoie de o strategie, pentru a combate cauzele. Mai mult decât oricând, trebuie să îi ajutăm acum pe vecinii din Africa să găsească soluţii proprii. Destinul nostru este legat de al lor.

Ce putem face pentru a aduce pacea şi bunăstarea în zone bântuite de sărăcie şi distruse de conflicte? Trebuie să căutăm soluţii valabile pe scară largă şi să abordăm problema din perspectivă istorică.

La capitolul pace: Deutsche Welle ar putea încerca să modereze o discuţie pe marginea crimelor motivate etnic sau religios.

Sute de zone economice cu statut special

O propunere pentru soluţii economice: firmele europene de top, sprjinite de UE, de Uniunea Statelor Africane, de Banca Africană pentru Dezvoltare şi de alte institute internaţionale ar trebui să contribuie împreună la crearea unor zone economice cu statut special în Africa.

Aceste insule de bunăstare, tehnologizate ar putea alimenta apoi Africa cu specialişti, infrastructură şi centre de producţie necesare bunăstării de durată (incluzând aici energii regenerabile, agricultură ecologica, alimentarea cu apă, asigurări de sănătate şi educaţie).

Aceste zone economice ar putea deveni exemplare pentru dezvoltarea tehnică. Avantajele implicite ale acestora ar putea convinge populaţia să îşi construiască viitorul în ţară şi nu în afara ei.

Administrarea zonelor economice cu statul special ar ajunge pe mâna unor agenţii profesionale de managament, cu influenţe minime din partea autorităţilor locale. În mai toate statele africane se impune eradicarea completă a corupţiei şi crearea unei culturi economice libere. Greu de obţinut la nivel politic, dar absolut necesar pentru succes.

Monedă unică africană

Africa ar putea învăţa şi din greşelile făcute de Uniunea Europeană în sistemul monedei unice. Banca Federală ar putea acorda ajutorul necesar constituirii unei monede panafricane noi, complet electronice şi s-ar implica în ridicarea unei Bănci Centrale, care să funcţioneze în paralel cu monedele locale, nu să le înlocuiască pe acestea.

Un asemenea instrument ar putea deveni extrem de important în susţinerea comerţului interregional şi în finanţarea unei Africi moderne şi prospere.

E mult de lucru. Dar criza refugiaţilor sirieni ar trebui să ne avertizeze pe noi toţi - europeni, africani ca şi pe cei din Orientul Apropiat - că a sosit momentul să contribuim serios la asigurarea păcii şi a bunăstării în Africa şi în lumea islamică.