Aproape doar întrebări fără răspuns

Președinta lituaniană Dalia Grybauskaite este cunoscută pentru comentariile sale acide. Ea a criticat propunerile de colaborare cu Turcia, pe care le consideră "ultracomplicate, foarte greu de aplicat și la limita dreptului internațional". De fapt multă lume nu prea crede în succesul demersului comun cu Ankara.

Se pun întrebări de ordin legal: va avea fiecare refugiat în parte șansa ca cererea sa de azil să fie analizată corespunzător? Expulzările în masă nu sunt legale. Îi va trata Turcia corect pe non-sirieni sau îi va expulza pe toți la grămadă? UE nu are voie să permită ca aceștia să fie trimiși înapoi în țări unde riscă să fie supuși abuzurilor.

Este vorba însă și de dificultăți de ordin practic: este Grecia în stare să analizeze toate cererile de azil și să coordoneze procesul de retrimitere în Turcia a celor respinși? În acest moment, așa ceva este greu de crezut. Europa trebuie deci să se pregătească pentru niște scene deloc plăcute, atunci când familii întregi vor fi forțate să părăsească Europa.

Există și alte căi spre Europa

O altă chestiune controversată: care țări europene vor accepta să preia refugiații din Turcia? Dacă se va ajunge ca întreaga povară să fie suportată de doar câteva state, cu Germania în frunte, atunci totul va eșua. Populația germană nu mai este dispusă să accepte numeroși refugiați, s-a văzut clar la ultimele alegeri regionale.

Îngrijorătoare sunt și perspectivele refugiaților sirieni de a ajunge legal în Europa. Dacă sunt acceptați pe moment doar 72.000 din cei 2,7 milioane de refugiați sirieni din Turcia, mulți dintre aceștia vor continua să încerce să ajungă ilegal în UE. Există și alte căi de acces, nu doar cea prin insulele grecești și mai departe pe acum închisa rută balcanică.

În plus, țări precum Ciprul amenință din motive de ordin politic să blocheze totul cu un veto. Nicosia amenință că va face acest pas atât timp cât Turcia nu recunoaște statul Cipru, membru al UE.

În loc de sirieni, în curând azilanți turco-kurzi?

Multe state europene nu ar vrea deloc să poarte negocieri de aderare cu un guvern turc care se îndepărtează tot mai mult ideologic și politic de valorile europene. Intrarea Turciei în UE nu are pe termen mediu nici cea mai mică șansă să se petreacă.

O altă dorință mult mai concretă și pentru mulți europeni înfricoșătoare este solicitarea Ankarei de a se ridica încă din această vară vizele de călătorie impuse celor 80 de milioane de cetățeni turci. Din cauza conflictului din interiorul Turciei, milioane de etnici kurzi ar putea veni în UE și solicita azil.

Chiar dacă se va găsi un răspuns pentru toate chestiunile pomenite aici, vor apărea rapid alte probleme. De aceea este greșit ca Angela Merkel să-și pună speranțe atât de mari într-un acord cu Turcia. Austria, Ungaria și celelalte state care au închis împreună ruta balcanică susțin că au dovedit prin acțiunile lor că UE nu are nevoie de Turcia pentru a aduce sub control situația refugiaților.

Un acord cu Turcia presupune că Ankara va face munca murdară în locul europenilor, oprindu-i pe refugiați și migranți înainte ca aceștia să pornească spre Europa. În cele din urmă însă, Uniunea va trebui să se preocupe singură de protecția propriilor frontiere.