Brexit trebuie să ajungă în Camera Comunelor!

Am trăit s-o vedem şi p-asta! Drumul ieşirii Marii Britanii din UE devine tot mai accidentat şi mai haotic. Pe de-o parte, premiera britanică Theresa May nu ştie nici în ziua de azi ce şi cum vrea să negocieze cu partenerii europeni. Pe de alta, Înalta Curte de Justiţie de la Londra a decis în primă instanţă că numai Parlamentul poate iniţia ieşirea din UE.

Până acum, doamna de fier a Brexit-ului intenţiona să se bazeze în acţiunile sale pe un privilegiu regal, care i-ar fi permis să eludeze Parlamentul în calitatea sa de suveran propriu-zis. May credea până acum că referendumul din iunie este de ajuns, din punct de vedere juridic, pentru catapultarea Marii Britanii din UE. Judecătorii de la Londra văd însă lucrurile altfel. Ei au ordonat un vot al Parlamentului.

Ciudăţenii peste ciudăţenii

Procedura de consultare a justiţiei a fost iniţiată, culmea!, nu de deputaţi, cum am fi poate tentaţi să credem, ci de o manageră în domeniul financiar şi de un frizer. Dar nu e de mirare, fiindcă multe lucruri anormale s-au petrecut deja în epopeea numită Brexit. După minciuni şi induceri în eroare vehiculate de naţionaliştii pro-Brexit în campania dinaintea referendumului, după acţiunile inconsecvente ale unui ministru de Externe excentric care astăzi spune una şi mâine alta, după cum adie vântul populismului, ciudata ciorovăială juridică legată de procedura de iniţiere a ieşirii nu mai şochează pe nimeni.

După decizia Înaltei Curţi, Theresa May a anunţat imediat că va face recurs în faţa Curţii Supreme a Regatului Unit. Dacă va avea câştig de cauză la începutul lunii decembie, ea va reuşi să respecte calendarul Brexit pe care şi l-a autoimpus. Potrivit acestui calendar guvernamental, partenerii din UE vor fi informaţi până la finele lunii martie 2017 că Marea Britanie s-a decis să facă uz de articolul 50 al Tratatului de la Lisabona. În baza acestui articol se demarează negocieri de ieşire din UE, cu o durată de doi ani. Dacă însă şi Curtea Supremă va decide că este necesară consultarea Parlamentului, lucrurile devin mai complicate. Dacă va fi nevoie de o lege propriu-zisă, care necesită aprobarea ambelor Camere ale legislativului, se pot irosi mai multe luni. Guvernul ar putea, ce-i drept, iniţia legea prin procedură de urgenţă. Dar şi o astfel de procedură ar putea fi atacată în justiţie.

De asemenea nu este clar dacă şefa guvernului conservator va reuşi să obţină sprijinul majorităţii parlamentare pentru iniţierea Brexit, fiindcă şi în interiorul grupului parlamentar conservator, părerile sunt împărţite. Apoi, nu se ştie ce linie va dicta Parlamentul. Va fi una dură, de ieşire totală din piaţa internă a UE? Va fi una moderată, favorabilă comerţului dar şi migraţiei forţei de muncă? Un singur lucru pare cert: Parlamentul nu va ignora voinţa poporului exprimată prin referendum şi nu va încerca să împiedice ieşirea Marii Britanii din UE.

Alegeri anticipate?

Este posibil ca şefa executivului, care s-a trezit practic peste noapte în funcţie, să opteze pentru alegeri anticipate. Acestea s-ar putea desfăşura deja în februarie 2017. May ar putea pe această cale să-şi consolideze puterea în Parlament, dacă rezultatul la urne îi va fi favorabil. Posibilă este însă şi o înfrângere. Oricum ar fi, Marea Britanie se îndreaptă spre mari turbulenţe politice. Cotidianul Daily Mail, fervent susţinător al ieşirii din UE, vorbeşte deja despre "înşelăciunea Brexit", iar naţionalistul Nigel Farage ameninţă cu "mânia poporului".

Uniunea Europeană nu poate fi satisfăcută de evoluţiile din Marea Britanie. Întârzierea procedurilor de ieşire sporeşte nesiguranţa. A nu se uita că şefii de stat şi de guvern europeni i-au cerut colegei britanice să înceapă cât mai curând negocierile de Brexit. La Bruxelles nu crede nimeni că justiţia britanică sau Parlamentul ar putea împiedica Brexit-ul. Instituţiile UE nu mai exercită prea mare influenţă asupra încăpăţânaţilor britanici, aşa că nu le-a mai rămas decât să aştepte.

Bernd Riegert / ia