Cazul Selmayr periclitează legitimitatea Comisiei Europene

Oare de ce se interesează cineva de această numire, în afara celor care trăiesc în turnul de fildeş de la Bruxelles? Din punct de vedere formal, ea a fost corectă. Nimeni nu se îndoieşte, în plus, că Selmayr are calităţile şi calificările necesare pentru noul său job. El este un copil-minune între funcţionarii din capitala Europei, este inteligent şi neobosit. Dar felul în care a fost numit i-a revoltat pe mulţi şi a devenit un soi de supapă de scurgere a tuturor nemulţumirilor acumulate la adresa lui Selmayr şi a Comisiei Europene în ultimii ani. Numirea lui Selmayr a devenit un simbol al lucrurilor care nu funcţionează corect la Bruxelles.

Pe scurt, lucrurile s-au întâmplat astfel: Martin Selmayr a fost numit în cadrul unei şedinţe a Comisiei, desfăşurată în februarie, secretar general adjunct. Pentru acest post avea toate calificările necesare. Toate bune şi frumoase. Dar în decurs de doar câteva minute a avut loc următoarea promovare a sa, în cea mai înaltă funcţie a aparatului birocratic de la Bruxelles, fiindcă secretarul general de până atunci s-a retras, spre surprinderea (aproape) generală. Preşedintele Comsiei, Juncker, ştia de bună seamă că aşa vor decurge lucrurile iar Selmayr ştia, desigur, şi el. Dar comisarii europeni, cu câteva excepţii, au fost luaţi prin surprindere de procedură. Cu toate acestea au fost cu toţii de acord cu ea. Comisia îşi justifică acţiunea prin formula arhicunoscută: "Totul a fost legal!"

Chichiţe şi paragrafe

Comisia lui Jean-Claude Juncker voia să fie una politică, departe de imaginea unui club tehnocrat. Fără aranjamente, fără mişmaşuri, un organism de trasare, în linii mari, a viitorului Europei. Dar acum se ascunde în spatele paragrafelor unui proces de numire dubios, pe care juristul Selmayr l-a folosit în interes propriu. Acest scandal este vânt în pânzele populiştilor din întreaga Europă, care deţin o nouă dovadă că aşa-numitele elite de la Bruxelles se gândesc numai la binele lor, în dauna cetăţenilor "normali" ai Europei.

Şi Selmayr, personal, are o problemă. Aşa cum spuneam, nimeni nu-i pune la îndoială competenţele şi cunoştinţele de specialitate. Dar acest bavarez şi-a creat numeroşi duşmani la Bruxelles în funcţia deţinută până acum. Nu sunt puţini cei care spun că e însetat de parvenire, dispreţuitor şi obsedat să-i controleze pe ceilalţi. Anul trecut de exemplu, a făcut valuri în presă fiindcă l-a ameninţat aparent cu bătaia pe un ziarist din cauza a ceea ce scrisese la ziar. Tema respectivului articol era chiar Selmayr în persoană.

Stăpânul propriu-zis al Comisiei?

Mulţi presupun că Martin Selmayr este stăpânul propriu-zis al Comisiei Europene. El, un funcţionar pe care nu l-a ales nimeni, se poartă cu unii şefi de stat şi de guvern de parcă ar fi şeful lor. Iar felul în care a fost promovat în funcţie i-a convins definitiv pe unii eurodeputaţi că nu Juncker îl controlează pe Selmayr, ci invers. Nu e bine pentru o instituţie despre care şi aşa nu sunt puţini cei care afirmă că nu are nicio legitimitate.

Cazul Selmayr funcţionează ca o lupă cu ajutorul căreia sunt scoase iarăşi la iveală vechile păreri preconcepute faţă de Comisia Europeană. Birocraţie, distanţă faţă de cetăţeni, aroganţa puterii. Este regretabil, fiindcă echipa lui Juncker şi-a început activitatea cu intenţia, corectă, de a fi în slujba cetăţenilor Europei. În cazul noului secretar general, Comisia a fost clar în slujba lui Martin Selmayr.

Dar încă nu e prea târziu pentru corectarea acestei erori. Poate fi demarat un proces transparent de selectare a titularului acestui post de vârf. Dacă Selmayr este cu adevărat cel mai calificat om pentru această funcţie, el o va câştiga oricum.

Autor: Max Hofmann/ia