Comentariu: Ce le datoram victimelor 

 

E o suferinta care nu se poate uita niciodata: O mama care trebuie sa-si inmormanteze fiul, un sot care isi plange sotia, un copil care si-a pierdut tatal - cu totii vor fi marcati pentru totdeauna de ranile profunde pe care le-a cauzat un terorist las in urma cu un an. Aceste rani nu pot fi vindecate printr-o discutie cu Angela Merkel sau printr-o suma de bani din partea guvernului federal. Si totusi avem aceasta raspundere fata de victime. 

Familiile indurerate deplang pe buna dreptate ca au fost abandonate de cancelara federala. Angela Merkel a participat, imediat dupa atentat, la slujba religioasa din Breitscheidplatz in memoria celor ucisi si s-a intalnit cu rudele acestora la un an dupa atentat. Dar intre aceste doua gesturi au trecut 12 luni in care cancelara nu a fost alaturi de familiile victimelor. Chiar daca presedintele federal le-a primit personal si guvernul a creat functia unui responsabil pentru victime - Angela Merkel ar fi trebuit sa se ocupe personal de rudele celor ucisi in atentat. 

Timp de ani de zile, populatia germana a fost avertizata in privinta unui posibil atac terorist. Dar cand s-a intamplat, Germania nu a fost pregatita. Rudele victimelor nu au avut cui sa i se adreseze - responsabilul guvernului pentru victime si-a inceput activitatea doar la mai multe luni dupa atentat. Sigur ca banii nu pot inlocui niciodata o persoana draga. Dar daca o familie isi pierde sursa principala de venit sau o victima a atentatului e nevoita sa-si renoveze apartamentul pentru a se descurca intr-un scaun cu rotile, iar in ambele cazuri cei afectati trebuie sa se roage de mai mult de zece institutii diferite pentru a obtine ajutorul care li se cuvine, situatia nu e demna de o tara bogata ca Germania. Trebuie sa fie clar cine plateste, iar sumele trebuie sa fie adecvate - indiferent daca victima provenea din Germania, Polonia sau Israel. E datoria noastra fata de ele. 

Germania a esuat - trebuie sa analizam de ce 

Poate ca cea mai tragica concluzie pentru familii e ca au pierdut o persoana draga in urma unor greseli masive comise de Germania. Teroristul nu a aparut, dintr-o data, dintr-o ascunzatoare secreta, ci era cunoscut serviciilor de securitate germane deja de ani de zile. Daca ar fi fost expulzat, arestat sau pus sub observatie permanenta, nu ar fi putut sa ucida 12 persoane. Germania a esuat. 

Oricat de util ar fi sistemul federal german in alte situatii, cu delimitari clare dintre servicii secrete si politie, cu competente bine definite : Daca un islamist care vrea sa faca rost de explozibil si arme, care e in contact cu lideri ISIS si a fost clasificat drept foarte periculos de serviciile secrete, a fost scapat din vedere, Germania a esuat ca sistem politic. 

Avem datoria fata de victime sa nu se mai repete asa ceva. Sa nu fie musamalizat din nou pericolul extremist. Sa nu paseze o sumedenie de institutii un dosar dintr-o parte in alta, fara niciun rezultat. Sa nu se piarda din nou informatii in interiorul Germaniei si al Europei. Multe pane si structuri gresite sunt deja cunoscute. Politica le e datoare victimelor sa analizeze intreaga problema intr-o comisie de ancheta si sa traga consecintele. 

In acelasi timp, le suntem datori victimelor sa traim in continuare in libertate. Ar fi o consecinta gresita sa nu mai mergem la targurile de Craciun, sa nu mai bem vin fiert cu prietenii. Trebuie sa facem tot posibilul pentru ca terorismul sa piarda si omenia sa castige: Le-o datoram victimelor. 

Fabian von der Mark / das