Ce ne mai placem unii pe alții!

Plângere la Curtea Constituțională! Nicio altă coaliție fără introducerea unui plafon pentru numărul maxim de refugiați primiți! Cam așa vorbeau încă la începutul anului creștin-socialii din Bavaria, partenerii tradiționali ai creștin-democraților conduși de cancelara Angela Merkel. Cum stau lucrurile acum? Pace, bucurie, relaxare, un fursec. Cuvintele de atunci ale liderului CSU Horst Seehofer au fost aparent uitate de deputații creștin-sociali prezenți la Kloster Banz la lansarea campaniei electorale a formațiunii bavareze. "Despicarea firului în patru" - astfel a descris situația de atunci Joachim Hermann, un politician care ar putea fi numit ministru de Interne în viitorul guvern de la Berlin.

Conservatorii vor să se arate uniți pentru a câștiga mai întâi alegerile generale din septembrie. Nu își pot permite să se prezinte dezbinați în fața opiniei publice. Dar să credem oare că problemele dintre cele două Uniuni chiar s-au rezolvat? În niciun caz, efectele de ambele părți sunt prea mari pentru a putea fi depășite atât de ușor, fără o "terapie" în prealabil. Să ne amintim doar de admonestarea pe care Merkel a trebuit să o sufere în direct de la Seehofer la congresul CDU pe tema politicii federale privind refugiații.

Criza refugiaților: nu s-a rezolvat încă nimic!

Pacea dintre cele două partide conservatoare se va menține desigur până la alegeri. După scrutin însă, n-ar fi exclus ca tensiunile să revină rapid. Pentru că situația refugiaților nu este deloc atât de "rezolvată" cât încearcă să o prezinte acum tabăra conservatoare.

Adevărata integrare a refugiaților la nivel local abia acum începe. Iar la iveală ies cu această ocazie o mulțime de lucruri foarte neplăcute, așa cum poate constata oricine care aruncă o privire pe presa regională. Preluarea refugiaților pe piața muncii este mult mai complicată decât se credea. Expulzarea celor care nu au primit drept de azil decurge extrem de încet. Și ce va fi de fapt cu cei care au primit drept de ședere pe trei ani în Germania, ca protecție în caz de război, și care ar trebui să se întoarcă ulterior într-o Sirie pacificată, așa cum dorește CSU?

Iar lucrurile nu se termină aici: sute de mii de noi refugiați ar putea veni în Germania ca parte a eforturilor de reîntregire a familiilor. Ideea repartizării acestora în toate țările UE nu poate fi deocamdată implementată din cauza opoziției țărilor din estul Uniunii. Iar italienii au fost lăsați mai mult sau mai puțin singuri cu problema refugiaților care ajung la ei în țară prin Marea Mediterană.

Obiectiv: limitarea ascensiunii AfD 

Creștin-socialii bavarezi au mai degrabă încredere în vecinul din sud: Austria. Ministrul austriac de Externe și probabil viitor cancelar din toamnă, Sebastian Kurz, a luat deja măsuri dure și a fost una din forțele care au determinat închiderea rutei balcanice în 2016. Kurz a anunțat măsuri similare pentru închiderea accesului refugiaților sosiți prin Marea Mediterană. La Roma a fost deja convocat ambasadorul austriac, după ce la Viena s-a vorbit oficial despre desfășurarea de soldați și tancuri la trecătoarea Brenner, punctul central al frontierei dintre Italia și Austria. Nu i-ar fi teamă să se murdărească pe mâini, declară Kurz în multe interviuri. Merkel și Seehofer ar trebui să-i trimită mesaje de mulțumire pe Twitter.

Obiectivul central al CDU și CSU este menținerea sub control a populiștilor de dreapta de la Alianța pentru Germania (AfD). Ba chiar, dacă se poate, să împiedice accesul acesteia în Bundestag. Dar tocmai aici ar trebui ca intențiile lor să fie mult mai clar formulate. Atitudinea de genul „totul e OK“ poate fi acceptată când vine vorba de bilanțul politicii economice. Dar alegătorii nu au o memorie atât de scurtă cât sunt obligați să aibă uneori politicienii din motive strategice. Iar cetățenii germani știu foarte bine că problema refugiaților din țări islamice și din Africa nu poate fi rezolvată cu una cu două, de azi pe mâine.

Autor: Kay-Alexander Scholz