Combaterea cauzelor refugierii este un proces de durată

Vizita cancelarei federale în Mali și Niger s-a vrut a fi un semn de exclamare. Totul sub auspiciul unui motto modest: "Trebuie să facem mai mult pentru aceste țări, întrucât este în interesul nostru." Interesul este clar definit: trebuie redus numărul migranților din statele africane.

Merkel este prima șefă de guvern din Republica Federală care vizitează cele două state, Mali și Niger. Ceea ce scoate și mai mult în evidență dezinteresul politic al Gemaniei pentru aceste două țări africane, unele din cele mai sărace din lume. De acum lucrurile se vor schimba, cel puțin așa s-a spus. Nu pentru prima oară. Au existat și anii trecuți destule concepte privind dezvoltarea Africii. Doar că acestea nu au devenit nicicând priorități politice.

Să vedem cât va dura de data aceasta interesul cancelarei pentru Mali și Niger. Politic, sună bine să vorbim despre "combaterea cauzelor de refugiere". Problematice sunt doar acțiunile concrete în acest sens.

Mali și Niger: care sunt lipsurile concrete

Să luăm de exemplu statul Mali și ajutoarele de dezvoltare: Germania și alte țări au virat ani la rând sute de milioane de euro pentru proiecte de dezvoltare în această țară uriașă. Au fost susținute astfel proiecte de descentralizare, au fost instruiți politicieni locali și regionali, precum și angajați din administrație. Adevărata descentralizare se lasă însă așteptată. Pentru că guvernul central din Mali nu este de fapt dispus să cedeze regiunilor și orașelor putere și, implicit, bani. Preferă să controleze pe mai departe singur oalele cu bani umplute mereu de comunitatea internațională. În acest fel nu se schimbă însă nimic cu adevărat într-o țară în care regiuni foarte diferite una de alta sunt dependente de dispoziția elitelor politice îmbuibate din capitala Bamako.

Un alt exemplu: statul Niger și cooperarea în domeniul securității: polițiștii și vameșii europeni îi instruiesc la fața locului pe colegii din Niger. Aceștia ar trebui să învețe să protejeze mai bine frontierele țării lor. Prin Niger sunt tranzitați anual 120.000 de migranți în direcția Libiei. Migranții speră să ajungă în Europa, mafia traficanților profită cât poate. Turismul cândva profitabil în jurul legendarului oraș deșertic Agadez s-a prăbușit din cauza situației tot mai proaste a securități. Astfel, numeroși foști ghizi turistici au devenit călăuze care câștigă acum o grămadă de bani de pe urma migranților. Și polițiștii sunt cu mâna întinsă: ei câștigă de asemenea când închid ochii la trecerea transporturilor cu migranți organizate de traficanți prin deșertul Teneré, înspre Libia. Concret: traficanții și polițiștii corupți ar trebui anchetați și pedepsiți consecvent de autoritățile din Niger. Altfel, aceștia își vor continua netulburați activitățile. Iar populația din orașul Agadez ar trebui să aibă o alternativă economică la traficul organizat de persoane, pentru că altfel nu va renunța la această afacere profitabilă. Ambele puncte sunt deocamdată nerealizate. Iar conceptele concrete de soluționare a problemelor lipsesc.

În cel mai bun caz un început

În acest fel, semnul de exclamare constituit de vizita Angelei Merkel în Mali și Niger poate fi în cel mai bun caz un început. Începutul unui angajament care va avea succes doar dacă se va colabora consecvent cu aceste țări pe o durată de zeci de ani - da, ați citit bine, e nevoie de zeci de ani. Și doar dacă se va găsi o soluție prin care această colaborare să poată fi și evaluată eficient. Dacă nu se va face asta, atunci expresia "combaterea cauzelor de refugiere" nu va rămâne decât o frumoasă alăturare de cuvinte.

Jens Borchers/os